ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 599/2023

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În considerentele acestei sentințe, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanță, respectiv astfel cum au fost modificate prin intrarea în vigoare, la 24 septembrie 2021, a O.U.G. nr. 102/2021 art. I pct. 23 și art. III alin. (1), care prevăd că: " (5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Deși nu există o reglementare expresă privitoare la instanța competentă a cenzura refuzul F.G.A. de soluționare a cererii de plată, Curtea de Apel București a reținut că, de vreme ce dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 stabilesc în competența instanței civile soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziei emise de F.G.A., nu există nicio justificare ca litigiile precum cel pendinte să atragă competența curții de apel. Aceasta concluzie se impune în scopul stabilirii unui regim unitar al tuturor acțiunilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 213/2015, fie că acestea privesc actul motivat de respingere a sumelor pretinse, fie lipsa răspunsului F.G.A. privind solicitarea plății despăgubirilor din disponibilitățile Fondului.

Așadar, competența materială de soluționare a cauzei aparține, potrivit primei instanțe, prin raportare la dispozițiile legale citate anterior, instanței civile, iar nu celei de contencios administrativ.

În ceea ce privește dispoziția prevăzută de art. VI din O.U.G. nr. 102/2021, Curtea de Apel București a subliniat că aceasta reglementează normele de drept aplicabile procedurii administrative - din fața Fondului - și nu procedurii judiciare, pentru care sunt aplicabile dispozițiile noi de procedură, conform art. 24 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere valoarea pretenției, s-a reținut că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze litigiul, raportat la obiectul acțiunii deduse judecății, coroborat cu prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) C. proc. civ., precum și art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

În pronunțarea acestei sentințe, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, subliniindu-se, totodată, că potrivit art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Ca atare, din perspectiva competenței materiale, cea de-a doua instanță a reținut că cererea reclamantei se impune a fi analizată în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Judecătoria Sectorului 2 București a mai notat că, în cauză, nu pot fi aplicate prin analogie prevederile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanță, respectiv cum așa au fost modificate prin intrarea în vigoare, la 24.09.2021, a O.U.G. nr. 102/2021 art. I pct. 23 și III alin. (1), în condițiile în care normele de competență sunt de strictă interpretare și aplicare. S-a mai arătat că legiuitorul a dat în competența instanțelor civile litigii având ca obiect contestarea deciziilor pronunțate de F.G.A. prin care acesta soluționează cererile de plată a despăgubirilor, litigii care țin de sfera contenciosului administrativ. Soluționarea acestora de către instanțele civile reprezintă o excepție de la regulă și nu se poate extinde sfera de competență a instanțelor civile asupra tuturor cauzelor care implică Fondul de Garantare a Asiguraților.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Instanța supremă reține că în cauză conflictul privește competența materială de soluționare a litigiului.

Apariția conflictului negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care cele două instanțe au interpretat dispozițiile art. 13 din Legea nr. 213/2015, precum și natura juridică a cererii de chemare în judecată, civilă sau de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 102/2021, "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (5

1

) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Ipoteza reglementată de dispozițiile legale citate presupune emiterea unei decizii de respingere a despăgubirilor de către Fondul de Garantare a Asiguraților, ca atare, are în vedere cazul în care pârâtul înțelege să raspundă cererii de acordare a despăgubirilor.

În cauza dedusă judecății însă, reclamanta invocă lipsa oricărui răspuns din partea Fondului de Garantare a Asiguraților.

Având în vedere această particularitate a cauzei, Înalta Curte reține că, deși legea nu se referă explicit la ipoteza în care Fondul de Garantare a Asiguraților refuză, prin omisiune, să răspundă cererii de acordare a despăgubirilor, nu se poate concluziona, pe de o parte, că cererea ar aparține materiei contenciosului administrativ, ori, pe de altă parte, că atare conduită a pârâtului de a nu răspunde ar putea rămâne în afara controlului jurisdicțional.

Referitor la natura juridică a pretențiilor din cuprinsul cererii introductive, aceasta este de drept civil, având ca obiect un drept de creanță izvorât din contractul de asigurare, în contextul producerii riscului asigurat.

Faptul că, în cazul specific al insolvabilității sau falimentului asigurătorului, creanța rămasă nesatisfăcută beneficiază de o garanție legală, fiind acoperită din disponibilitățile Fondului de Garantare a Asiguraților, nu are drept semnificație nașterea unui raport juridic nou, între creditor și Fond, distinct de raportul primar. Concluzia în acest sens este susținută de jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 29/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 509/15.06.2020.

În ceea ce privește instanța competentă, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 instituie, o dată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021, competența instanțelor civile în a căror rază teritorială se află sediul Fondului de Garantare a Asiguraților de a soluționa atât contestația împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor, cât și calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea contestației.

Astfel, potrivit Notei de fundamentare a O.U.G. nr. 102/2021, legiuitorul delegat a precizat, fără a se lăsa loc de interpretare, că se are în vedere "modificarea căii de atac a deciziilor Fondului de respingere a plății sumelor solicitate; astfel, proiectul de Ordonanță de urgență prevede faptul că asemenea decizii pot fi contestate la instanțele civile de la sediul Fondului (spre deosebire de prevederile actuale care stabilesc posibilitatea de contestare la Curtea de Apel București), căile de atac fiind cele prevăzute de C. proc. civ. (…)".

Așadar, pentru identitate de rațiune și egalitate de tratament juridic, se impune ca, și în cazul refuzului Fondului de Garantare de a soluționa cererea, manifestat prin lipsa oricărui răspuns, să poată fi formulată contestație, tot la instanțele civile de la sediul Fondului de Garantare, potrivit regulilor prevăzute la art. 13 alin. (5) si respectiv alin. (5

1

) din Legea nr. 213/2015.

În cele din urmă, având în vedere că, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști și, în raport de faptul că Fondul de Garantare are sediul în sectorul 2 al Municipiului București, competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București – secția Civilă.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul spre judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția Civilă

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2023.