ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 528/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05.10.2021 pe rolul Tribunalului Bihor – secția I Civilă, contestatorii A. și B., prin curator C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea deciziilor de respingere a pensiei de invaliditate nr. x/01.09.2021 și nr. y/01.09.2021 și obligarea pârâtei să emită noi decizii de pensie cu acordarea drepturilor stabilite începând cu 01.07.2021.

Prin sentința civilă nr. 87/LM/09.02.2022, Tribunalul Bihor – secția I Civilă a admis contestația și a obligat pârâta să emită câte o decizie de pensie de invaliditate pe seama contestatorilor, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu 01.07.2021.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta a declarat apel, iar reclamanții au formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1038/2022-A/28.06.2022, Curtea de Apel Oradea – secția I Civilă a admis apelul principal, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de contestatori și a respins apelul incident.

Împotriva acestei decizii civile, au declarat recurs A. și B., prin curator C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., autorii căii de atac au arătat că instanța de apel a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, indicând prevederile art. 467 alin. (2) C. proc. civ. Au susținut că intimata a executat sentința pronunțată de tribunal și a emis cele două noi decizii de pensie la 16.03.2022, iar ulterior, la 24.03.2022 a declarat apel, deși nu mai avea acest drept. În aceste condiții, soluția instanței de apel este greșită, întrucât trebuia să respingă apelul ca inadmisibil.

Recurenții au arătat că decizia recurată a fost justificată pe sintagma "pentru limită de vârstă" din art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 103/2017, cu privire la care au invocat excepția de neconstituționalitate, considerând că dispoziția legală menționată contravine art. 16, art. 47 și art. 115 alin. (6) din Constituția României și au solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru a soluționa această excepție.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., au susținut că instanța de apel a încălcat hotărârea tribunalului, prin care le-a fost admisă contestația împotriva deciziilor privind pensia de invaliditate, deoarece, în loc să respingă apelul pârâtei ca inadmisibil, a admis calea de atac și a schimbat total soluția primei instanțe, prin interpretarea greșită a legii și cu nesocotirea dreptului persoanelor asigurate.

Prin motivul de recurs subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au criticat soluția de respingerea a apelului incident, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 56 din H.G. nr. 257/2011 și dispozițiile H.G. nr. 927/2016, privind rolul certificatului de încadrare în grad de handicap.

La 24.11.2022, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în temeiul prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

La 10.12.2022, recurenții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au invocat excepția de neconstituționalitate a sintagmei "pentru limită de vârstă" din cuprinsul dispozițiilor art. 3 lit. c) și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 103/2017, precum și a art. 73 din Legea nr. 263/2010.

Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere utilitatea examinării excepției de neconstituționalitate în soluționarea cauzei doar subsidiar admisibilității căii de atac, care presupune ca cererea de recurs să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă imperativ cerute de lege, va analiza cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat, cu privire la care constată următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate de normele de drept în vigoare.

Principiul enunțat este consacrat atât prin art. 129 din Constituția României, cât și prin art. 457 C. proc. civ.

În speță, contestatorii A. și B., prin curator C., au învestit Tribunalului Bihor – secția I Civilă, la 05.10.2021, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)".

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale, care pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1038/2022-A/28.06.2022 a Curții de Apel Oradea – secția I Civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat prin Constituția României și prin art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

În aceste condiții, devine lipsită de utilitate concretă examinarea condițiilor de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale invocate, deoarece aceasta nu își poate atinge efectul util în condițiile în care recurenții nu pot accesa calea extraordinară de atac a recursului în această cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții A. și B., prin curator C., împotriva deciziei civile nr. 1038/2022-A/28.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2023.