ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 524/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, la 03.06.2021, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a chemat în judecată pârâta PFA A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 250.000 RON, reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/04.08.2009 emis de A.N.R.P. în favoarea numitului B., actualizată cu indicele de inflație până la data plății.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 13 - Cap. III Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 7221/30.09.2021, Judecătoria Sector 6 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

La 26.10.2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă.

Prin sentința civilă nr. 83/20.01.2022, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1016/17.06.2022, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a respins apelul ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate și rejudecarea, cu consecința respingerii excepției prescripției și admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivare, autorul căii de atac a arătat că instanța de apel a menținut greșit soluția primei instanțe, considerând că termenul de prescripție a început să curgă de la data depunerii rapoartelor de evaluare întocmite de prestator și că nu a operat întreruperea prescripției.

În realitate, având în vedere că rapoartele de evaluare întocmite de intimată au făcut obiectul verificărilor Curții de Conturi a României, care a emis Decizia nr. 10/10.10.2012 prin care a constatat neconformitatea acestor evaluări, rezultă că termenul de prescripție începe să curgă de la 07.12.2020, când recurenta a luat cunoștință de rezultatul verificărilor și măsurile dispuse. A susținut că această soluție, privind momentul de la care curge termenul de prescripție, a fost pronunțată, în soluționarea unui litigiu similar, de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul nr. x/2019.

Recurenta a redat raționamentul instanței de apel și a criticat decizia pronunțată, argumentând că momentul descoperirii viciilor lucrării efectuate de intimată poate fi cel al constatării neconformității rapoartelor de către Curtea de Conturi, respectiv data deciziei nr. 10/10.10.2013, însă termenul a fost întrerupt succesiv, întrucât la acel moment rapoartele de evaluare neconforme nu erau identificate. Instituția de control a dispus verificarea tuturor rapoartelor de evaluare cu o valoarea mai mare de 500.000 RON, întocmite în perioada 2009-2011, însă, pentru îndeplinirea acestor obligații, a fost necesară desfășurarea unei proceduri de achiziție pentru contractarea serviciilor de verificare, procedură inițiată la 20.03.2014, însă finalizată cu dificultate.

Astfel, cursul prescripției a fost întrerupt de termenele acordate licitațiilor în procedura de achiziție, precum și de termenele necesare verificării rapoartelor, astfel că data de la care curge un nou termen a fost 07.12.2020, acțiunea sa nefiind prescrisă.

A mai arătat că, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, întrucât a încheiat cu intimata un contract, iar aceasta este în culpă prin neexecutarea corespunzătoare a prestațiilor, recurenta suferind un prejudiciu actual.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția tardivității recursului, în temeiul art. 485 alin. (1) raportat la art. 185 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este fondată, pentru considerentele succesiv redate.

Potrivit dispozițiilor art. 485 din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Totodată, potrivit art. 182 alin. (1) și (2) C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, cu excepția situației actelor care trebuie depuse la instanță sau într-un alt loc, când termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 C. proc. civ. fiind aplicabile.

Înalta Curte constată că decizia atacată a fost comunicată recurentei la 27.07.2022, conform dovezii de comunicare de la dosarul de apel, iar recursul a fost declarat la 01.09.2022, potrivit ștampilei aplicate de registratura Curții de Apel București – secția a V-a Civilă.

Dând eficiență prevederilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile.

De asemenea, se reține că recurenta nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condițiile art. 186 C. proc. civ.

Așa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidența art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea părții din exercitarea dreptului, actul de procedură afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste și previzibile administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei civile nr. 1016/17.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2023.