ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 49/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 30 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C., D., E., F., G. S.A., H. S.R.L. și I. S.R.L., constatarea nulității absolute a Hotărârii AGA B. S.R.L. nr. 2 din 12 martie 2003, a Hotărârii AGA B. S.R.L. nr. 3 din 15 iunie 2004, a Hotărârii AGA B. S.A. din 7 decembrie 2005 și a tuturor hotărârilor AGA B. S.R.L. adoptate de la 7 decembrie 2005 și până la soluționarea acțiunii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

La 16 februarie 2015 reclamantul a depus precizări cu privire la cadrul procesual pasiv, învederându-se că au calitate de pârâți: B. S.R.L. prin administratori, G. S.A., H. S.R.L. și I. S.R.L., precum și precizări ale obiectului cererii, în sensul că acesta este constatarea nulității absolute a Hotărârii AGA B. S.R.L. nr. 2 din 12 martie 2003, a Hotărârii AGA B. S.R.L. nr. 3 din 15 iunie 2004 și a Hotărârii AGA B. S.R.L. din 7 decembrie 2005.

Pârâta H. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a H. S.R.L., prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește Hotărârea AGA nr. 2 din 12 martie 2003 și a lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta G. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a G. S.A., excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește Hotărârea AGA nr. 2 din 12 martie 2003 și a lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta I. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a I. S.R.L., prescripției dreptului material la acțiune în ce privește Hotărârea AGA nr. 2 din 12 martie 2003 și capătul de cerere subsidiar, excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La 22 iunie 2015, reclamantul a depus cerere de modificare, completare și precizare a acțiunii introductive, prin care a indicat cadrul procesual pasiv ca fiind alcătuit din pârâții B. S.R.L. prin administratori, G. S.A., H. S.R.L., I. S.R.L., J. și Cabinet Individual de Avocat J., precum și obiectul cererii, ca fiind constatarea nulității absolute a Hotărârii AGA B. S.A. nr. 2 din 12 martie 2003, a Hotărârii AGA B. S.A. nr. 3 din 15 iunie 2004, a Hotărârii AGA B. S.A. din 7 decembrie 2015, a contractului de cesiune nr. x din 15 iunie 2004 atestat de Cabinet Individual de Avocat J., a actului adițional nr. x din 15 iunie 2004 atestat de Cabinet Individual de Avocat J., a procesului-verbal nr. x din 15 iunie 2004 a AGA B. S.A., a contractului de cesiune nr. x din 13 decembrie 2005 atestat de Cabinet Individual de Avocat J., a actului adițional nr. x din 13 decembrie 2005 atestat de Cabinet Individual de Avocat J., precum și a înscrisului intitulat "Addendum la Contractul de cesiune nr. x din 13 decembrie 2005", atestat de Cabinet Individual de Avocat J. prin încheierea nr. 333 din 27 martie 2007.

Pârâtele G. S.A., H. S.R.L., B. S.R.L. și I. S.R.L. au formulat întâmpinări la cererea modificatoare, prin care au reiterat excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive, prescripției dreptului material la acțiune, a lipsei de interes, iar pe fond au solicitat respingerea cererii astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

La 29 februarie 2016, în cauză a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de Cabinet Individual de Avocat K..

Prin încheierea nr. 299 din 20 aprilie 2016, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a admis excepția de netimbrare a capătului de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de cesiune nr. x din 13 decembrie 2005 și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu a Cabinet Individual de Avocat K., soluția cu privire la cererea de intervenție devenind definitivă prin decizia civilă nr. 345 din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Constanța.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2016, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește Hotărârea AGA din 12 martie 2003 și în ceea ce privește capetele de cerere subsidiare, având ca obiect constatarea nulității absolute pentru nerespectarea dispozițiilor legale și ale actului constitutiv al societății, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. S.R.L., J. și Cabinet Individual de Avocat J., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. S.A. și H. S.R.L. în ce privește capetele de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută a hotărârilor AGA și AGEA ale B. S.R.L. și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor G. S.A. și H. S.R.L. în ceea ce privește celelalte capete de cerere, din cererea completatoare.

La 18 ianuarie 2017 în cauză a fost formulată cerere de intervenție în interesul reclamantului de Cabinet Individual de Avocat K., cu aceleași argumente de fapt ca și cererea de intervenție în interes propriu.

Prin încheierea nr. 127 din 22 februarie 2017, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie, iar prin decizia civilă nr. 255 din 12 aprilie 2017, Curtea de Apel Constanța, urmare a admiterii apelului, a schimbat în tot încheierea, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție.

Prin sentința civilă nr. 544 din 12 noiembrie 2019, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a anulat cererea de chemare în judecată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de cesiune nr. x din 13 decembrie 2005, ca netimbrată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții I. S.R.L., J. și Cabinet Individual de Avocat J., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele G. S.A. și H. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută a hotărârilor AGA și AGEA ale B. S.R.L.; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele G. S.A. și H. S.R.L., ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului, formulată de intervenientul Cabinetul Individual de Avocatură K., ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtei B. S.R.L. de amendare a reclamantului, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 132 din 25 februarie 2020, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 544 din 12 noiembrie 2019 și a încheierii de ședință din 11 noiembrie 2016 formulată de pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A., pârâtele B. S.R.L., G. S.A., H. S.R.L. și intervenientul accesoriu Cabinetul Individual de Avocatură K..

Pârâtele B. S.R.L., G. S.A. și H. S.R.L. au formulat apel și împotriva încheierii de ședință din 11 noiembrie 2016.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020.

Pârâtele B. S.R.L. și H. S.R.L. au depus întâmpinări la apelurile formulate de reclamantul A. și de intervenientul accesoriu Cabinetul Individual de Avocat K., prin care au invocat excepția tardivității formulării apelurilor, excepția nulității apelurilor și excepția inadmisibilității apelurilor.

Prin încheierea de ședință din 13 iulie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității formulării apelurilor de către reclamantul A. și de intervenientul accesoriu Cabinetul Individual de Avocat K.. La același termen de judecată, pârâtele B. S.R.L. și H. S.R.L. au arătat că nu mai susțin excepția nulității apelurilor, iar cu privire la excepția inadmisibilității, Curtea de Apel Constanța a calificat-o apărare de fond.

Prin decizia civilă nr. 77 din 15 februarie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant A., de apelantele-pârâte B. S.R.L., G. S.A., H. S.R.L. și de apelantul-intervenient accesoriu Cabinetul Individual de Avocat K..

Împotriva acestei decizii a formulat recurs principal A., iar B. S.R.L., H. S.R.L. și G. S.A. au formulat recursuri incidente.

B. S.R.L. și H. S.R.L. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și excepția inadmisibilității parțiale a recursului. Prin întâmpinarea depusă, B. S.R.L. și H. S.R.L. au formulat recurs incident.

G. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului. Prin întâmpinarea depusă, G. S.A. a formulat recurs incident.

Întâmpinările au fost comunicate recurentului-reclamant, iar acesta a formulat răspuns la întâmpinări.

Pe baza recursului principal, a recursurilor incidente, a întâmpinărilor și a răspunsului la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 21 septembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Înalta Curte reține că recursurile au ca obiect decizia civilă nr. 77 din 15 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal într-un litigiu având ca obiect o acțiune în constatarea nulității absolute a hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990 și a unor contracte de cesiune acțiuni și acte adiționale la acestea.

Față de faptul că, inițial, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a unor hotărâri adoptate de adunarea generală a acționarilor/asociaților, iar ulterior, acesta și-a modificat și completat acțiunea, solicitând, suplimentar, constatarea nulității absolute a contractelor de cesiune și a actelor adiționale încheiate în temeiul acestor hotărâri, Înalta Curte reține că există un raport de accesorialitate între capetele cererii de chemare în judecată, capătul principal fiind reprezentat de constatarea nulității absolute a hotărârilor adoptate de adunarea generală a acționarilor/asociaților, iar capătul accesoriu, constatarea nulității absolute a contractelor de cesiune și a actelor adiționale încheiate în temeiul acestor hotărâri.

În acest context, instanța supremă constată că devine aplicabil principiul unicității căii de atac reglementat pentru ipoteza prevăzută de art. 460 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, în cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute pentru cererea principală.

Potrivit dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii – 30 ianuarie 2015), hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței sau de orice persoană interesată pentru motive de nulitate absolută, iar art. 132 alin. (9) din aceeași lege statuează că hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului.

Totodată, art. 196 din Legea nr. 31/1990 extinde aplicabilitatea dispozițiilor prevăzute pentru societățile pe acțiuni în ceea ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale și pentru societățile cu răspundere limitată.

Înalta Curte constată, față de dispozițiile legale evocate mai sus, precum și de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin intermediul căii de atac a recursului.

Astfel, se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 77 din 15 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă.

Totodată, instanța supremă constată că în raport de prevederile art. 491, coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., recursurile incidente declarate de recurenții-pârâți S.C. H. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. G. S.A. sunt rămase fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 77 din 15 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, ca inadmisibil.

Constată ca rămase fără efect recursurile incidente declarate de recurenții-pârâți S.C. H. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. G. S.A. împotriva deciziei nr. 77 din 15 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.