ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2021 pe rolul Tribunalului Satu Mare – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâtele B. - Sucursala Satu Mare și B. Ungaria, societate mamă a B. - Sucursala Satu Mare, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună obligarea pârâtelor la plata către A. S.R.L. a sumei de 1.300.302,24 RON, reprezentând penalități de întârziere în conformitate cu prevederilor art. 6 din contractul nr. x din 4 ianuarie 2011 și art. 14.2 din contractul nr. xR8/33 din 11 august 2011, calculate de la data scadenței și până la data de 22 mai 2018, când a avut loc stingerea integrală a debitului principal în sumă de 1.481.893,53 RON.

Tribunalul Satu Mare – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 163 din 10 decembrie 2021, a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâtele B. - Sucursala Satu Mare și B. Ungaria.

Prin decizia nr. 152/2022 - A din 26 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., în contradictoriu cu intimatele B. - Sucursala Satu Mare și B. - Sucursala Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 163 din 10 decembrie 2021 a Tribunalului Satu Mare – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a fost anulată și, evocându-se fondul, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâtele B. - Sucursala Satu Mare și B., pârâtele fiind obligate să plătească reclamantei suma de 1.300.302,24 RON, cu titlu de penalități de întârziere, fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă B. S.R.L. B. - Sucursala Satu Mare a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 18 iulie 2022.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei nr. 152/2022 - A din 26 mai 2022 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, urmând ca instanța supremă să constate că este legală hotărârea pronunțată de Tribunalul Satu Mare – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În temeiul art. 453 din C. proc. civ., a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

S-a arătat că instanța de apel a apreciat că simpla renunțare la judecată nu echivalează cu renunțarea la pretențiile formulate, motiv pentru care a anulat sentința pronunțată de Tribunalul Satu Mare – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, admițând printr-un raționament logico-juridic eronat apelul declarat de intimata-reclamantă.

În opinia recurentei, Curtea de Apel Oradea a interpretat, în mod greșit, că în cuprinsul acordului de mediere semnat de către părțile împrocesuate la data de 22 mai 2018, prin punctul 2.5 sunt menționate în mod concret următoarele:

"2.5. A. S.R.L. se obligă să renunțe la pretențiile ridicate prin cererea introductivă ce face obiectul dosarului x/2018 deschis la Tribunalul Satu Mare. Renunțarea se va realiza prin depunerea unei cereri de renunțare la registratura Tribunalului Satu Mare în data semnării prezentului acord".

Așadar, recurenta-pârâtă a înțeles să critice decizia instanței de apel din perspectiva faptului că aceasta a reținut că prin semnarea acordului de mediere s-a renunțat doar la judecată, nu și la drepturile pretinse în cadrul dosarului nr. x/2022

În cuprinsul memoriului de recurs, s-a arătat că acțiunea promovată de către intimata-reclamantă A. S.R.L. în dosarul de față este o altă încercare de a recurge la interpretarea cu rea-credință a actelor semnate în trecut, cu scopul de a mai realiza venituri.

Se menționează faptul că a existat o colaborare cu intimata-reclamantă, însă aceasta nu și-a terminat lucrările contractate sau le-a executat în mod necorespunzător, astfel încât societatea recurentă a fost nevoită să plătească inclusiv penalități către Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere București.

Este corect raționamentul logico-juridic al primei instanțe, în sensul că, potrivit acordului de mediere, intimata-reclamantă din prezenta cauză a renunțat la toate pretențiile formulate prin cererea introductivă care a format obiectul dosarului nr. x/2018, astfel cum rezultă explicit din prevederile pct. 2.5 al acordului de mediere.

Prin urmare, recurenta-pârâtă apreciază că s-a renunțat și la plata penalităților de întârziere, cererea având ca obiect și obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, calculate de la scadență și până la momentul plății integrale a debitului, în conformitate cu prevederile art. 6 din contractul nr. x din 4 ianuarie 2011 și art. 14.2 din contractul nr. xR8/33 din 11 august 2011.

Prin sentința civilă nr. 119/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanța de judecată a luat act de declarația de renunțare a creditoarei la judecarea cererii de chemare în judecată, inclusiv legat de penalități, fără nicio condiționare. Mai mult decât atât, părțile nu au exercitat nicio cale de atac împotriva sentinței civile nr. 119/2018 a Tribunalului Satu Mare, ceea ce înseamnă că aceasta a rămas definitivă.

Față de aceste argumente, recurenta-pârâtă consideră că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., texte de lege potrivit cărora se poate cere casarea unei hotărâri când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, dar și în situația în care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin lichidator judiciar C.., a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs, raportat la dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., arătând că recurenta a înțeles să reia susținerile formulate în fața instanței de fond și că motivele prezentate de aceasta nu se circumscriu celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din același cod. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La data de 3 octombrie 2022, recurenta-pârâtă a transmis răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 8 decembrie 2022 s-a luat act de faptul că nu trebuie să fie întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului în prezenta cauză, fiind incidente dispozițiile din C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018; în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) din același cod, s-a acordat termen la data de 2 martie 2023, ora 10:00, pentru soluționarea recursului, în ședință publică, cu citarea părților, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin lichidator judiciar C.., cu privire la care, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alineatul (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel încât autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege.

Referitor la primul motiv de recurs indicat de parte, respectiv cel reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta a fost invocat pentru toate cele trei ipoteze ale sale, dar invocarea s-a făcut în mod formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei unei motivări sau a unei motivări contradictorii ori total străine de natura cauzei, neputându-se identifica critici ce ar putea fi subsumate acestui caz de nelegalitate.

În realitate, recurenta-pârâtă își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată, susținând că este greșită aprecierea instanței de apel, potrivit căreia prin semnarea acordului de mediere s-a renunțat doar la judecată, nu și la drepturile pretinse în cadrul dosarului nr. x/2022

Instanța supremă mai constată că în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc și susțineri care vizează netemeinicia pretențiilor formulate de intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin lichidator judiciar C.., precum și reaua-credință a acesteia.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte constată că nu sunt proprii recursului și nu reprezintă motive apte să ofere instanței de recurs pârghiile unui control de legalitate.

Amintind recurentei că nu este suficientă enunțarea unei critici care reproduce dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte subliniază faptul că invocarea aplicării greșite ori a încălcării unei norme de drept material într-un recurs presupune indicarea în mod punctual a normei de drept material pretins nesocotite de către prima instanță de control judiciar, dar și reflectarea mecanismului său corect de aplicare ori interpretare și modul în care instanța de apel a înfrânt acest procedeu.

De aceea, o nemulțumire a recurentei legată de soluția pronunțată, de modul în care instanța de apel concluzionează asupra stării de fapt, considerând, în cele din urmă, asupra temeiniciei acțiunii, contestație care nu deduce instanței de casare examinarea precisă a normei de drept pretins încălcate, reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu poate fi examinată în recurs, raportat la prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul fiind o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin lichidator judiciar C.. și, pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. B. - Sucursala Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) prin lichidator judiciar C..

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. B. - Sucursala Satu Mare împotriva deciziei nr. 152/2022 - A din 26 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.