ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 364/2023

HOTĂRÂRE

21.02.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 364/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.01.2022 pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Bacău și Tribunalul Galați a solicitat, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discrimării, obligarea pârâților, ca o consecință a discriminării, la plata unor despăgubiri reprezentând diferențele dintre indemnizația efectiv încasată și indemnizația rezultată ca urmare a aplicării majorărilor la valoarea de referință sectorială (VRS), conform art. 1 din O.G. nr. 10/2007 (5%, 2% și 11 %), în concret VRS de 405 RON, pentru perioada 01.07.2012-08.04.2015, sumă ce se solicită a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și a daunelor interese reprezentând dobânda legală penalizatoare calculate până la data plății efective.

La primul termen de judecată din data de 13.04.2022, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale, precum și excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției, excepții asupra cărora a rămas în pronunțare.

Prin sentința civilă nr. 3166 din 9 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, declinând judecata prezentei cauze către Tribunalul Iași.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că art. 127 din C. proc. civ., în forma în vigoare de la data înregistrării prezentei acțiuni, reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un magistrat sau procuror, asistent judiciar ori grefier, în calitate de reclamant ori de pârât, iar în conformitate cu interpretarea obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia (RIL) nr. 7/2016, sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Având în vedere scopul reglementării, respectiv acela de a păstra echilibrul procesual al părților și imparțialitatea instanței, prima instanță de conflict a statuat că, deși art. 127 prevede o competență "facultativă", aceasta se impune deoarece formularea nu implică posibilitatea de alegere, ci este imperativă, verbul folosit fiind "va sesiza".

În cauză, a reținut că, datorită calității reclamantei de judecător delegat și apoi titular la Tribunalul Bacău, această dispoziție se aplică cumulat cu prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, care reprezintă o reglementare specială față de cea de drept comun din Codul Muncii, respectiv art. 269 alin. (2). Reținând, totodată, și principiul interpretării restrictive a normelor cu caracter special, Tribunalul București a statuat, în esență, că, în speță, se aplică norma cu caracter special prevăzută de art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Având în vedere aspectele învederate mai sus, prima instanță de conflict a constatat că, în cauză, competența teritorială a instanței de judecată este alternativă, în funcție de domiciliul, reședința sau locul de muncă al reclamantului.

Reținând că, în speță, locul efectiv de muncă al reclamantei era la Tribunalul Bacău, iar prezenta cauză are natura unui litigiu de muncă, în accepțiunea primei instanțe de conflict, aceasta ar fi fost instanța competentă să judece și prezentul litigiu, aspect imposibil atât datorită calității reclamantei, cât și a faptului că însăși această instanță este parte în cauză.

Prin urmare, a statuat că această imposibilitate atrage competența altui tribunal dintr-o curte de apel limitrofă Curții de Apel Galați, nu însă și a Tribunalului București, deoarece acesta face parte din circumscripția Curții de Apel București care nu este vecină cu cea arătată mai sus.

Referindu-se și la calitatea celorlalți pârâți chemați în judecată, respectiv două instanțe, dintre care una chiar Curtea de Apel Galați care este limitrofă, prima instanță de conflict a ales un tribunal din circumscripția altei curți de apel aflate în vecinătatea tuturor pârâților, respectiv Curtea de Apel Iași, sens în care a admis excepția astfel invocată și a declinat judecata prezentei cauze către Tribunalul Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 07 iunie 2022, sub numărul unic de dosar x/2022

Prin sentința civilă nr. 2837/2022 din 18 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iași, secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 28 decembrie 2022, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul București și Tribunalul Iași – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, se reține că acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, pentru perioadele în care reclamanta a avut calitatea de judecător la Judecătoria Galați, la Judecătoria Bacău, la data înregistrării acțiunii fiind delegată la Tribunalul Bacău.

În acest context, Înalta Curte constată că art. 127 C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamantei, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acesteia de judecător delegat la Tribunalul Bacău, precum și de calitatea de pârât a Tribunalului Bacău.

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Având în vedere că, în speță, competența soluționării în fond a cererii ar fi aparținut Tribunalului Bacău, calitatea reclamantei (judecător delegat la Tribunalul Bacău) atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., scopul edictării art. 127 din C. proc. civ. fiind acela de a asigura imparțialitatea instanței.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Iași, în circumscripția căreia se află Tribunalul Iași, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Bacău, în circumscripția căreia se află Tribunalul Bacău, rezultă că Tribunalul Iași este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.