ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 363/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I Civilă la 6 mai 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A. a solicitat anularea deciziei de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr. 99719/R/16.02.2021, ca fiind netemeinică și nelegală, obligarea pârâtei să emită o decizie de pensionare pe numele acesteia pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a tuturor perioadelor lucrate în România și Italia, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 263/2010, Regulamentelor CEE nr. 883/2004 și nr. 987/2009.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 2 lit. c), d), art. 19, art. 51, art. 52, art. 53, art. 55 din Legea nr. 263/2010, Regulamentele CEE nr. 883/2004 și nr. 987/2009.

Intimata Casa Județeană de Pensii Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Totodată, a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată în ceea ce privește capătul de cerere privitor la anularea deciziei nr. 99719/R/16.02.2021 pe motivul că nu i s-a luat în calcul perioada 16.01.1991-18.10.1994, întrucât a fost emisă o nouă decizie de pensie comunitară, decizia nr. 375026/07.05.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă comunitară, prin care s-au acordat drepturile de pensie retroactiv de la data de 03.08.2017, dată la care a fost depusă cererea de pensionare conform adresei nr. x/26.11.2019. De asemenea, a mai arătat că, prin decizia nr. 375026/07.05.2021, a fost luată în calcul perioada 16.01.1991-18.10.1994 lucrată la Camera de Comerț și Industrie Timișoara.

La 31 august 2021, contestatoarea și-a precizat acțiunea ca urmare a întâmpinării depuse de Casa Județeană de Pensii Iași și a emiterii Deciziei de pensie comunitară nr. 375026/07.05.2021, solicitând instanței să dispună anularea parțială a Deciziei de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr. 99719/R/16 februarie 2021; obligarea pârâtei să emită o decizie de pensionare pe numele contestatoarei pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare și a perioadei cuprinse între 01.09.1975-01.03.1981, perioadă lucrată în România la ferma B., în conformitate cu adeverințele depuse la dosarul cauzei; fără cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 3 noiembrie 2021, instanța a dispus amânarea cauzei pentru a se face verificări în evidența D.E.P.A.B.D. cu privire la domiciliul reclamantei, în vederea stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

La următorul termen de judecată, instanța a dispus amânarea cauzei pentru procedura de citare nelegal îndeplinită cu contestatoarea și pentru a se efectua o adresă către Casa Județeană de Pensii Iași în sensul de a comunica în raport de ce criterii a apreciat că îi revine competența de soluționare a cererii contestatoarei care figurează cu domiciliul în străinătate.

La 6 mai 2022, intimata Casa Județeană de Pensii Iași a depus "note de ședință" la care a anexat un set de înscrisuri.

La termenul de judecată din 11.05.2022, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, raportat la faptul că reclamanta nu are domiciliul pe teritoriul României și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.

Prin sentința civilă nr. 1829/2022 din 13 iulie 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației formulate de A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Iași, în favoarea Tribunalului București – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut că, în cazul conflictelor de asigurări sociale – cum este și cel de față – competența este prevăzută de art. 153, 154 din Legea nr. 263/2010.

A mai reținut că, din conținutul cererii de chemare în judecată, al actului de identitate al contestatoarei, al deciziilor emise, al adeverinței nr. x/12.04.2021, petenta domiciliază în Italia. De asemenea, a mai arătat că, potrivit cererii de chemare în judecată, obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale.

Totodată, a reținut că, potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010, dispozițiile sale se completează, în ceea ce privește jurisdicția asigurărilor sociale, cu cele ale C. proc. civ., cu modificările și completările ulterioare.

În contextul dat, instanța a evocat dispozițiile art. 1066 alin. (1) din C. proc. civ., conchizând în sensul că principalul criteriu după care este atrasă competența internațională a instanțelor române este existența pe teritoriul României a domiciliului sau sediului pârâtului, or sediul pârâtei Casa Județeană de Pensii Iași este situat pe teritoriul României, respectiv în județul Iași.

Evocând, totodată, atât dispozițiile art. 1072 din C. proc. civ., cât și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii publice, prima instanță de conflict a reținut că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai susmenționate, în materia litigiilor de asigurări sociale cu elemente de extraneitate, în care pârâtul are domiciliul ori sediul pe teritoriul României, competența de soluționare aparține Tribunalului București.

În consecință, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului București, acțiunea formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 4 octombrie 2022, sub același număr de dosar.

Verificându-și din oficiu competența la primul termen de judecată, instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a reținut cauza spre soluționarea excepției.

Prin sentința civilă nr. 6833/2022 din 2 noiembrie 2022, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, în favoarea Tribunalului Iași. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 raportat la art. 135 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a hotărî astfel, cea de a doua instanță de conflict a reținut că dispozițiile art. 1072 C. proc. civ. nu instituie competența generală a Tribunalului București în ce privește toate cauzele, indiferent de natura lor, în care cauza dedusă judecății are un element de extraneitate, ci doar în acele cauze în care nu se poate identifica instanța competentă.

În acest context, tribunalul a arătat că, în vederea aplicării de către instituțiile din cadrul sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și ale Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității, au fost aprobate prin Decizia 112/2009 a Casei Naționale de Pensii Publice (modificată prin Decizia 135/2009) Instrucțiunile pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității.

A mai arătat că, potrivit art. 55 alin. (1) și (3) din cadrul Cap. IV al titlului 3 din aceste instrucțiuni: "(1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii. [...] (3) În cazul solicitanților domiciliați pe teritoriul altui stat membru, instanța competentă unde se poate contesta o decizie de admitere sau de respingere a cererii de pensionare emisă de o casă teritorială de pensii este tribunalul din raza teritorială în care se află instituția care a emis respectiva decizie".

Reținând că, în cazul reclamantei, domiciliată în Italia, regiunea Rieti, instituția competentă să emită decizia de pensie comunitară este, conform Instrucțiunilor aprobate prin Decizia 112/2009 a Casei Naționale de Pensii Publice, Casa Județeană de Pensii Iași, Tribunalul București a conchis în sensul că instanța competentă să soluționeze contestația formulată împotriva acestei decizii este, potrivit art. 55 alin. (1) și (3) din Decizia 112/2009, Tribunalul Iași.

Drept urmare, pentru aceste considerente, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, spre soluționarea conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la data de 23 decembrie 2022, sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Iași și Tribunalul București – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, se reține că, în considerarea prevederilor art. 182 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 139 din Legea nr. 127/2019.

Din conținutul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reiese că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv obligarea pârâtei la anularea parțială a deciziei de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare pe numele reclamantei, pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a tuturor perioadelor lucrate în România și Italia, în conformitate cu adeverințele depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, din conținutul aceleiași cereri, precum și din demersurile întreprinse de prima instanță de conflict, reiese că reclamanta domiciliază în Italia.

Potrivit art. 139 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 563 din 9 iulie 2019:

(1) Deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanța judecătorească competentă.

(2) Deciziile emise de casele teritoriale de pensii în intervalul cuprins între data intrării în vigoare a prezentului articol și data intrării în vigoare a prezentei legi se contestă potrivit prevederilor alin. (1).

(3) Deciziile necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.

Prin urmare, având în vedere că, la data emiterii deciziei contestate de reclamantă (16.02.2021), erau aplicabile dispozițiile art. 139 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, se reține că, în privința competenței (materiale și teritoriale), legiuitorul a folosit sintagma "instanța judecătorească competentă."

Totodată, având în vedere că, exceptând anumite articole din Legea nr. 127/2019 în privința cărora legiuitorul a instituit termene de intrare în vigoare diferite (printre care se regăsește și art. 139 din Legea nr. 127/2019), restul dispozițiilor legale (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 140-144 din Legea nr. 127/2019 care au corespondent la art. 152-157 din Legea nr. 263/2010) urmează a intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2024, se reține că, în considerarea dispozițiilor art. 183 alin. (1), (2) lit. a)-b) din Legea nr. 127/2019, sunt incidente dispozițiile art. 152-157 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora:

Art. 152. - Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.

Art. 153. - Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii;

Art. 154. - (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

De asemenea, potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010 - Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.

Din analiza textelor legale redate rezultă că instanța competentă material pentru a judeca în primă instanță litigiul pendinte este tribunalul, însă, din punct de vedere teritorial, aceasta nu poate fi determinată datorită faptului că norma specială internă de competență face trimitere la criteriul domiciliului reclamantului, care, în prezenta cauză, nu se află pe teritoriul României, reclamanta având domiciliul în Italia.

Totodată, se reține că, începând cu data de 01.01.2007, România aplică dispozițiile regulamentelor Europene în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială, iar din 01.05.2010 se aplică Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și Regulamentul (CE) nr. 987/2009, acte normative cu caracter supranațional ce au în vedere asigurarea egalității de tratament, determinarea legislației aplicabile, totalizarea perioadelor de asigurare și exportul prestațiilor.

În vederea aplicării de către instituțiile din cadrul sistemului public de pensii din România a dispozițiilor regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială, începând cu data de 01.11.2017, C.N.P.P. a stabilit, la nivelul caselor teritoriale de pensii, poli de competență specializați, ce urmează să instrumenteze dosarele de pensii internaționale nou constituite, în funcție de statul de ședere obișnuită al solicitantului de drepturi de pensie, respectiv, în funcție de anumite instituții corespondente din statul de ședere obișnuită, în cazul statelor cu un număr mare de solicitanți. Noul mod de atribuire a competenței de instrumentare nu vizează persoanele stabilite în România.

Cât privește contestarea modului de soluționare a dosarelor de pensii comunitare, se cuvine amintit faptul că, potrivit art. 48 (având ca denumire marginală Notificarea solicitantului cu privire la decizii) – aflat la Capitolul IV intitulat - Indemnizațiile de invaliditate și prestațiile pentru limită de vârstă și de urmaș din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială:

(1) Fiecare instituție notifică solicitantului decizia luată în conformitate cu legislația aplicabilă. Fiecare decizie precizează căile de atac și termenele în care se pot fi introduse acestea. După ce instituția de contact a fost notificată referitor la toate deciziile luate de fiecare instituție, aceasta transmite solicitantului și celorlalte instituții o sinteză a acestor decizii. Un model de sinteză este elaborat de Comisia administrativă. Nota de sinteză este trimisă solicitantului în limba instituției sau, la cererea solicitantului, în limba aleasă de acesta, recunoscută ca limbă oficială a instituțiilor comunitare în conformitate cu articolul 290 din tratat.

(2) În cazul în care solicitantul consideră, în urma primirii sintezei, că drepturile sale au fost afectate în mod negativ de interacțiunea dintre deciziile luate de către instituțiile în cauză, solicitantul are dreptul la o reexaminare a deciziilor de către instituțiile în cauză în termenele prevăzute de respectivele legislații naționale. Termenele stabilite curg de la data primirii notei de sinteză. Rezultatul reexaminării este notificat solicitantului în scris.

Totodată, se reține că președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a emis Decizia nr. 112/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 355 din 27 mai 2009, prin care au fost aprobate Instrucțiunile pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității, denumite în continuare Instrucțiuni, prevăzute în anexa care face parte integrantă din respectiva decizie.

La art. 55 alin. (3) din respectivele Instrucțiuni, s-a prevăzut că, În cazul solicitanților domiciliați pe teritoriul altui stat membru, instanța competentă unde se poate contesta o decizie de admitere sau de respingere a cererii de pensionare emisă de o casă teritorială de pensii este tribunalul din raza teritorială în care se află instituția care a emis respectiva decizie.

Având în vedere că Regulamentele europene mai sus amintite nu reglementează modalitatea de contestare a deciziilor emise în soluționarea cererilor de pensionare în maniera "transpusă" de președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale prin art. 55 alin. (3) din Instrucțiunile aprobate prin Decizia 112/2009 mai sus amintită, se reține că, aceste dispoziții interne nu pot fi interpretate în sensul că ar institui un criteriu de competență diferit de cel prevăzut de art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

În acest sens, prin adresa nr. x/26.09.2017 emisă de conducerea Casei Naționale de Pensii Publice s-a precizat că Ordinul Președintelui CNPP nr. 1043/07.09.2017 (indicat de pârâtă ca aplicabil prin notele de ședință depuse la 06.05.2022) nu conține reguli imperative de atribuire a competenței, iar Decizia Președintelui CNPAS nr. 112/01.04.2009 vizează cererile depuse în aplicarea Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și 574/72.

În plus, în considerarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, normele care reglementează competența instanțelor sunt prevăzute numai prin lege, motiv pentru care nu se pot stabili reguli de competență prin acte infralegale.

Prin urmare, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. îl reprezintă obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Iași la anularea (parțială) a deciziei (nr. 99719/R/16.02.2021) de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară, iar normele de procedură care reglementează competența materială a instanțelor în ceea ce privește conflictele de asigurări sociale atribuie tribunalelor plenitudine de competență în această materie, față de împrejurarea că domiciliul reclamantei este în Italia, aspect care antrenează imposibilitatea legală de a identifica instanța competentă prin aplicarea regulii prevăzute de art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2023.