ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 351/2023

HOTĂRÂRE

16.02.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 351/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.02.2020 pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul C., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.087.810 RON, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a accidentului rutier produs în data de 13.12.2017, reprezentând 5.000.000 RON daune morale și 87.810 RON daune materiale.

Prin sentința civila nr. 2324 din data de 08.07.2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 66.377,3 RON cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantul A., și pârâta B. S.A., care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 12.11.2021, sub același nr. de dosar.

La termenul din 07.06.2022 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a admis și administrat probatoriul, a acordat cuvântul în dezbateri și a rămas în pronunțare. Cauza a fost repusă pe rol conform încheierii din 21.06.2022, pentru discutarea competenței materiale procesuale, cu termen la 06.09.2022.

La termenul din 06.09.2022 s-a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, iar prin încheierea nr. 37/07.09.2022 s-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare în favoarea uneia dintre secțiile specializate în litigii cu profesioniști, respectiv secția a V-a civilă sau secția a VI-a civilă din cadrul Curții de Apel București, dosarul urmând a fi înaintat pentru a fi înregistrat pe rolul uneia dintre aceste două secții.

În motivare s-a reținut că prin decizia nr. 13 din 18.05.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1309 din 30.12.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât și în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competența materială procesuală revine secțiilor specializate.

Având în vedere că în prezentul litigiu se solicită despăgubiri materiale și morale de către o persoană păgubită prin producerea unui accident de circulație, că asigurătorul de răspundere civilă auto are calitate procesuală pasivă și că persoana vinovată de producerea accidentului are calitatea de intervenient forțat, Curtea a reținut aplicabilitatea deciziei pronunțate de instanța supremă în recurs în interesul legii, indicată mai sus. Prin urmare, a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea uneia dintre secțiile specializate în litigii cu profesioniști, respectiv secția a V-a civilă sau secția a VI-a civilă din cadrul Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de apel București, secția a V-a civilă, sub nr. de dosar x/2022

La primul termen de judecată, instanța a pus în discuție excepția necompetenței material procesuale a secției a V-a a Curții de Apel București și a reținut că Decizia nr. 13 din 18.05.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de către Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1309 din 30.12.2020, clarifică pe fond normele de competențe aplicabile în spețe de natura celei în cauză, însă nu modifică în nici un fel regulile de invocare ale excepției, stipulate prin art. 130-131 C. proc. civ., nici consecințele juridice ale aplicării acestora cu privire la competența câștigată, interpretarea contrară ar afecta grav principiile procesului echitabil, în special celeritatea, în cazul în care s-ar permite rediscutarea competenței chiar și după închiderea dezbaterilor.

Pentru aceste motive, în baza art. 131 alin. (1) rap. la art. 130 alin. (2) C. proc. civ., precum și cu aplicarea art. 133 alin. (1) pct. 2 și art. 134 C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale procesuale a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, a declinat competența de soluționare a cererilor de apel formulate de pârâta B. S.A., și de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 2324 din data de 08.07.2021, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul intervenient C., în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Conflictul de competență vizează efectele depășirii momentului procedural al posibilității invocării excepției necompetenței materiale procesuale.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelurilor formulate de pârâta B. S.A., și de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 2324 din data de 08.07.2021, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2022, după rămânerea în pronunțare, a repus cauza pe rol pentru discutarea excepției necompetenței materiale a secției a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cauza a fost repusă pe rol, a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată soluționarea cauzei în favoarea uneia dintre secțiilor specializate în litigii cu profesioniști.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Invocarea excepției necompetenței materiale ulterior acestui moment nu mai este posibilă, competența materială fiind câștigată definitiv de instanța la care a fost introdusă cererea, prin efectul unei prorogării de competență rezultată din interpretarea art. 130 și art. 131 C. proc. civ., o interpretare diferită lipsind de conținut aceste texte legale.

În cauză, excepția de necompetență material procesuală nu a fost invocată în termenul stipulat de art. 131 alin. (1) rap. la art. 130 alin. (2) C. proc. civ., deoarece la primul termen de judecată cu toate părțile legal citate au fost administrate probatorii, a fost dezbătută cauza pe fond, iar cauza a rămas în pronunțare.

Efectul neinvocării excepției necompetenței materiale cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.

Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.

În susținerea acestei interpretări, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia 31/11.11.2019 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, a reținut expres că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței inițial învestite cu soluționarea apelurilor, respectiv Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă și pentru Cauze Minori și de Familie.