ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 320/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 320/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 15 februarie 2023
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la 18.06.2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea sa la plata sumei de 28.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune produse societății C. – S.A. și la plata dobânzii legale aferente, începând cu 31.01.2017.
Prin sentința civilă nr. 2245/19.11.2020, Judecătoria Cornetu a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că cererea se întemeiază pe contractul de răspundere civilă facultativă, iar pârâtul are calitatea de consumator, astfel încât a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ. A apreciat și că, în lipsa alegerii de competență ulterioară nașterii dreptului la despăgubire, competența teritorială este exclusivă și revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.
La rândul său, prin sentința civilă nr. 213/16.01.2023, Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că litigiul are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, fiind incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului și numai pârâtul poate invoca necompetența teritorială, nu și instanța din oficiu.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța, în temeiul art. 135 C. proc. civ., regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele considerente:
Litigiul pendinte opune reclamantul - asigurător de răspundere facultativă, pârâtului - autor al faptei ilicite constând în avarierea bunului asigurat de reclamant. Achitând despăgubirea asiguratului său, reclamantul exercită o acțiune fundamentată pe răspunderea civilă delictuală, întemeiată pe art. 2.210 C. civ.
Cum între părți nu au existat raporturi contractuale, competența teritorială nu putea fi determinată în raport cu dispozițiile art. 121 C. proc. civ., care stabilesc, pentru cererile îndreptate împotriva unui consumator, competența exclusivă a instanței de la domiciliul acestuia.
În consecință, nefiind aplicabilă niciuna dintre normele de competență exclusivă, Înalta Curte reține, în considerarea cauzei acțiunii, incidența celor prevăzute fie de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care atrag competența instanței de la domiciliul pârâtului, fie de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care prevăd, în mod alternativ, competența teritorială a instanței în a cărei circumscripție a avut loc fapta ilicită.
De aceea, devin aplicabile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența fiind de ordine privată și, subsecvent, art. 130 alin. (3) din același act normativ, care permite invocarea excepției doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă aceasta nu este obligatorie, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Față de considerentele expuse anterior, reținând că în cauză nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă putea fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.
În speță, reclamantul, care, potrivit art. 116 C. proc. civ., are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, s-a adresat Judecătoriei Cornetu, iar pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a respectivei instanțe.
În aceste condiții, Înalta Curte, constatând că Judecătoria Cornetu a fost legal învestită și a devenit singura competentă să soluționeze litigiul, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 februarie 2023.