ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 121/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 30.08.2021, sub nr. de dosar x/2021, reclamanta A.. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 455,81 RON, cu titlul de debit principal, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat, în esență, că între C. S.A și pârât s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr. x/17.11.2015 având ca obiect prestarea de servicii de telecomunicații electronice oferite clientului. Această societate a furnizat serviciile contractate și a emis facturi pe care debitorul nu le-a achitat. A adăugat că pârâtul nu a mai achitat facturile, iar în data de 24.11.2017 s-a încheiat contractul de cesiune de creanță între D. S.A. și reclamantă.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1.026 și următoarele din C. proc. civ., art. 1.566 și următoarele din C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6047/2021 din data de 4 noiembrie 2021, Judecătoria Cornetu, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000, precum și art. 3 C. civ., reținând că reclamanta este profesionist întrucât aceasta exploatează o întreprindere, exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în furnizarea de servicii, iar cererea sa se îndreaptă împotriva persoanei fizice având calitatea de consumator, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale.

A arătat că, în ceea ce privește competența teritorială, este aplicabil art. 121 C. proc. civ., conform căruia criteriul în raport de care se determină competența teritorială de soluționare a cauzelor având ca obiect pretenții este domiciliul consumatorului având calitatea de pârât, care, în cauză, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Oradea.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6001/2021 din 7 decembrie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a apreciat că, în speță, în situația în care se reține calitatea de consumator a pârâtului și competența exclusivă a instanței de la domiciliul consumatorului, în cazul unei cereri de valoare redusă, necompetența este de ordine privată. A arătat că aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, neputând fi invocată din oficiu de către instanță.

Astfel, a conchis, față de prevederile legale menționate, că Judecătoria Cornetu, chiar dacă nu ar fi fost competentă teritorial, nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze, în această modalitate, de soluționarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie cererea de de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, prin care reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 455,81 RON, cu titlul de debit principal, cu cheltuieli de judecată.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport de interpretarea diferită dată tipului dispozițiilor referitoare la necompetență, de ordine privată sau de ordine publică.

Înalta Curte reține că instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de valoare redusă, iar, potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Se observă că, în cazul cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Într-adevăr, dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol prevăd că, în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă.

În cauză, din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte că reține părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente, astfel că sunt aplicabile dispozițiile privind competența teritorială potrivit dreptului comun.

Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială poate fi invocată de părți ori de către judecător inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Înalta Curte mai reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Cornetu a fost invocată de instanță, din oficiu, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, cand părțile ar fi putut pune concluzii, cu respectarea termenului imperativ prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Este important de precizat că reclamanta este profesionist în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 și al art. 3 C. civ., întrucât aceasta exploatează o întreprindere, exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în furnizarea de servicii, iar cererea sa se îndreaptă împotriva persoanei fizice având calitatea de consumator, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale.

Din actele și lucrările dosarului, respectiv verificările în baza de date DEPABD, s-a constat că domiciliul pârâtei, având calitatea de consumator, este în mun. Oradea, domiciliu care se află în circumscripția Judecătoriei Oradea.

Pentru aceste considerente, având în vedere că domiciliile consumatorilor având calitatea de pârâți reprezintă criteriul în raport de care se determină competența teritorială de soluționare a cauzelor având ca obiect pretenții, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.