ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2022

HOTĂRÂRE

09.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, secția Civilă, sub număr de dosar x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1478,06 RON, debit principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON, taxă judiciară de timbru.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 21.12.2014, între C. S.A. și pârâtul B. s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr. x, modificat și completat cu contract de credit x/7.03.2015 și y/12.09.2015, având ca obiect pachetul de Servicii de comunicații electronice oferite Clientului de către C. prin intermediul Rețelei C..

Ca urmare a îndeplinirii propriilor obligații, prestatorul de servicii, C. S.A., a emis mai multe facturi fiscale dintre care unele rămase neachitate (sume în cuantum total de 1478,06 RON), care au fost cesionate reclamantei A..

Prin sentința civilă nr. 4738 din 9 iunie 2021, Judecătoria Sector 6 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, iar dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile, această normă instituind o competență exclusivă, derogatorie de la celelalte norme care reglementează competență.

De la norma de competența exclusivă cuprinsă în art. 121 C. proc. civ. nu s-ar putea deroga decât în condițiile art. 126 C. proc. civ., ulterior nașterii litigiului. Așadar, întrucât în urma invocării necompetenței, debitorul nu a declarat că este de acord cu judecarea cauzei de către instanța sesizată s-a apreciat că nu este incident art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, a fost admisă excepția de necompetență teritorială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, instanța în a cărei rază teritorială are domiciliul pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub același număr de dosar.

Judecătoria Bacău a reținut că, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. părțile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, însă aceasta în afară de cazul când această competență este exclusivă. Potrivit alin. (2) în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

În consecință, văzând prevederile legale mai sus citate, precum și obiectul acțiunii și calitatea părților, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâtul de consumator, astfel încât, s-a apreciat că se impune declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea judecătoriei de la domiciliul pârâtului consumator.

S-a constatat că pârâtul are domiciliu în București, Str. x, sector 6 încă din anul 2015, aflat în raza de competență a Judecătoriei Sector 6.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 6149/2021 din 15 decembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sector 6 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1478,06 RON.

Este adevărat că, în cauză, contractul în temeiul căruia se solicită obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1478,06 RON a fost încheiat între un profesionist și un consumator, respectiv între C. S.A. și B., însă, este de necontestat că între C. și reclamanta A. a intervenit un contract de cesiune creanță și, prin urmare, în speță nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.

Aceasta întrucât, reclamanta este o societate de recuperare a creanțelor, care nu furnizează consumatorului un serviciu ca atare și, prin urmare nu poate fi considerată profesionist în raport de pârâtul B., știut fiind că efectele principale ale cesiunii de creanță sunt reprezentate de transferarea creanței în patrimoniul cesionarului.

De altfel, prin punctele 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noțiunile de operator economic și consumator. Astfel, operatorul economic este persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii, iar consumatorul reprezintă orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Este de reținut că în cazul cererilor de valoare redusă (cum este și cererea de față) competența teritorială a instanței nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așadar, potrivit textului legal evocat, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în speță, excepția de necompetență teritorială a fost invocată în cauză din oficiu chiar de către Judecătoria Sector 6 București, fără a fi invocată de către pârâtul B. printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepția de necompetență teritorială fiind una de ordine privată și cum o atare excepție nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, ci chiar de către instanță din oficiu, se constată că Judecătoria Sector 6 București în mod nelegal a invocat și s-a considerat necompetentă.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârât în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sector 6 București, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în speță competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sector 6 București, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.