ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 283/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 5032 din 30 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 7384 din data de 01.11.2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București, și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să comunice reclamantei tabelul cu datele privind activitatea în muncă valorificate la emiterea deciziei nr. 243925/20.05.2021 privind acordarea pensiei de invaliditate, emisă de Casa Locală de Pensii a Sectorului 3; a păstrat în rest sentința.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire reclamanta A., la data de 06.12.2022 (data poștei, înscrisă pe plicul de expediere); în drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., susținând revizuenta că această hotărâre este contrară celei din dosarul nr. x/2019 (decizia nr. 4258/2020 din 16 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București– secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale).

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția tardivității declarării cererii de revizuire invocată, din oficiu, de către instanță, pentru formularea acesteia cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită și să respingă, ca tardivă, cererea de revizuire, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întemeindu-se pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- temeiul juridic al cererii formulate de revizuentă- de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menționat, termen legal, imperativ și absolut, care are ca punct/moment de plecare data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, de la care se calculează termenul de o lună prevăzut de lege pentru formularea cererii de revizuire deduse judecății, și a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Calculul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. - când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiași text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În cauză, revizuenta invocă pretinsa contrarietate între decizia civilă nr. 5032 din 30 septembrie 2022, a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2021, și decizia nr. 4258/2020 din 16 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, solicitând anularea deciziei civile nr. 5032/2022 din 30.09.2022, a Curții de Apel București, ca fiind potrivnică celei de-a doua hotărâri arătate, care este dată de instanță de același grad.

Reiese, deci, că ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia civilă nr. 5032 din 30 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București și, în raport de data rămânerii ei definitive, se va calcula, în litigiul dedus judecății, termenul de introducere a cererii de revizuire.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății și în raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.., care prevăd că sunt hotărâri definitive "4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;", reiese că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, a cărei revizuire se solicită, este chiar data pronunțării deciziei civile nr. 5032 din 30 septembrie 2022 a Curții de Apel București, astfel încât, termenul de o lună, prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit în cauză la data de 30 octombrie 2022.

Or, cererea de revizuire, pentru contrarietate de hotărâri formulată de revizuenta A. a fost declarată la data de 06 decembrie 2022 (data poștei aplicată pe plicul de expediere a cererii, aflat la dosar) și înregistrată la instanță la data 8 decembrie 2022.

Astfel, în conformitate cu raționamentul anterior prezentat, termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 30 octombrie 2022, ceea ce face ca formularea, la 6 decembrie 2022, a cererii de revizuire deduse judecății să fie realizată cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

Susținerea revizuentei că a formulat în termen revizuirea, atâta vreme cât a primit hotărârea mai târziu, nu poate fi primită, câtă vreme dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stipulează, imperativ, că termenul de exercitare a revizuirii în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speță, a revizuirii- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Astfel, prin aplicarea acestor dispoziții, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului). În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că liberul acces la justiție nu reprezintă un drept absolut, exercițiul acestuia fiind supus unor limite și condiții de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situație regăsită în speța de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 5032 din 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2023.