ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 280/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel București– secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 783 din 17 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a respins apelul declarat de apelantul- pârât Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Ioan" împotriva sentinței civile nr. 2465/13.10.2021, pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. București, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ "SFÂNTUL IOAN", solicitând admiterea recursului, în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate, cu consecința anulării sentinței nr. 783/2022 și exonerarea sa de la plata sumelor ilegal și netemeinic pretinse.

În recursul său, de altfel, neîntemeiat în drept, ci, doar generic, pe dispozițiile art. 488 și urm. C. proc. civ., recurentul- pârât a relevat scurt istoric al cauzei și a invocat, în esență, următoarele:

Spitalul a adus critici referitoare la modalitatea de executare a obligațiilor contractuale de către intimata- reclamantă și, în urma activității de audit financiar desfășurate în luna noiembrie 2015, organul de control a formulat o plângere penală pe rolul Direcției Naționale Anticorupție vizând activități de fraudare a fondurilor Spitalului prin activitatea desfășurată de acest operator.

Urmare aplicării dispozițiilor trasate de organele de control, între părți au existat mai multe demersuri judiciare în urma cărora Spitalul a fost obligat la plata unor sume de bani pe care le-a achitat încă din iunie 2020.

Consideră că pretenția intimatei-reclamante de a o obliga la plata sumei de 3.535.196,94 RON cu titlu de penalități este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.

Totodată, recurentul-pârât semnalează instanței împrejurarea că în discuțiile purtate între părți în cadrul executării silite a debitului principal de 4.457.777,48 RON, intimata-reclamantă a recunoscut că această sumă este foarte împovărătoare pentru Spital și a fost de acord să renunțe la orice alte pretenții după achitarea acestuia.

În mod surprinzător, susține recurentul- pârât, intimata- reclamantă nu numai că nu a respectat convenția, ci mai mult, în locul penalităților în cuantum de 2.328.976,45 RON acordate prin sentința civilă nr. 561/2019 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, acum pretinde penalități de 3.535.196,94 RON, sumă de bani care, în opinia recurentului, nu este corect și legal calculată, care contravine discuțiilor purtate, fiind în mod evident, abuziv pretinsă.

Or, în situația în care Spitalul, fiind de bună-credință, a considerat că acest lucru este adevărat, arată că nu poate înțelege acțiunea intimatei- reclamante de a pretinde penalități la care inițial renunțase.

Se arată că intimata- reclamantă susține că "nu a fost niciodată de acord să renunțe la penalitățile care excedează suma stabilită prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 561/01.03.2019", de aici, rezultând, fără tăgadă, că aceasta a urmărit majorarea sumei reprezentate de penalități, lăsând cu rea-credință să curgă timpul în favoarea acesteia.

Concret, mai arată, nu Spitalul a creat prejudicii partenerului său contractual, ci acesta a încercat prin mijloace neonorante să-l forțeze să achite penalități, dorind, astfel, afectarea bugetului instituției.

Recurentul- pârât apreciază că situația de fapt nu a fost corect analizată, întrucât chiar fostul său partener contractual a afirmat în cadrul întâmpinării la apel că "dosarul de executare a fost închis la data de 21.12.2020, dată la care s-a declarat stins întregul debit, inclusiv penalități de întârziere".

Critica pe care o aduce hotărârii recurate se referă la faptul că instanța de apel nu a luat în considerare criticile de netemeinicie și nelegalitate, și nici nu a evaluat corespunzător susținerile sale.

În subsidiar și independent de aspectele de mai sus, recurentul -pârât arată că se impune a fi observat faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, petentul B.E.J. "B." a solicitat, la cererea creditoarei A. S.R.L., încuviințarea executării sale silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2465/13.10.2021 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a civilă în prezentul dosar. Instanța de judecată a admis cererea de încuviințare a executării silite, aceasta fiind executorie și fără cale de atac.

Or, mai arată recurentul, se înțelege că în conformitate cu art. 637 C. proc. civ. "executarea unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului, dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs", însă, trebuie avute în vedere și prevederile legii, conform cărora, recursul suspendă executarea silită, drept de care recurentul- pârât dorește să se prevaleze.

Recurentul- pârât mai învederează că sistemul sanitar a fost puternic afectat de criza epidemiologică, fiind declarat spital suport Covid în plină pandemie, iar, drept urmare, bugetul acestuia a fost puternic diminuat, toate resursele financiare fiind direcționate către gestionarea crizei de Covid-19.

Așadar, se află în imposibilitatea de a achita presupusele penalități invocate de partea adversă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 22.09.2022, sub nr. x/2021.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă A. S.R.L. București a formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 27.10.2022, prin care, în principal, a susținut că recursul este nul, pentru că recurentul nu invocă niciun motiv de recurs conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., intimata invocând, astfel excepția nulității recursului conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, subsidiar, că recursul este neîntemeiat, hotărârile pronunțate de instanțele de fond și de apel fiind temeinice și legale.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 05.12.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 9 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu nulitatea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză, ori reexaminarea situației de fapt intră în atribuția instanțelor devolutive.

Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că recurentul-pârât nu a invocat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a formulat critici de nelegalitate care să se încadreze în vreunul dintre aceste motive, prin cererea de recurs fiind formulate numai critici care vizează temeinicia deciziei.

Astfel, recurentul- pârât nu își fundamentează criticile din cererea de recurs pe motive de nelegalitate a hotărârii recurate, ci pe aspecte factuale ale cauzei, încercând să demonstreze în recurs că penalitățile sunt pretinse în mod nelegal de către intimata- reclamantă și, mai mult, renunțase la acestea, însuși recurentul susținând că "Apreciem că situația de fapt nu a fost corect analizată".

Analizarea acestor aspecte ar presupune, însă, reevaluarea probatoriului. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu pot fi reevaluate probele administrate în cauză în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanțele devolutive.

De altfel, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. limitează controlul judiciar realizat în recurs la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cât privește motivele invocate prin notele de ședință depuse la dosar, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al acestora, neputând fi primite, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, "Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a hotărârii,...", textul nerecunoscând, așadar, părților posibilitatea de a formula motive de casare care sunt de ordine publică.

Ca atare, acestea nu pot fi examinate, întrucât au fost formulate cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul- pârât împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul- pârât SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ "SFÂNTUL IOAN" împotriva deciziei civile nr. 783 din 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2023.