ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2023

HOTĂRÂRE

08.02.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – secția I Civilă, sub numărul X/2021, la 25.02.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B. și Tribunalul Vâlcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții in solidar sa-i plătească suma de 142 RON, plus dobânda legala si actualizarea din luna august 2014 pana la data plății, conform deciziei civile nr. 3601 din 21.11.2018 a CA Pitești, despăgubirile constând in ajutorul social începând cu august 2014 pana la data comunicării deciziei de încetare a contractului de munca, inclusiv dobânda si actualizarea, 50.000 RON daune morale, si obligarea lui B. sa-i elibereze adeverința pentru perioada lucrata in funcția de consilier juridic al S.C. C., precum si împreună cu Tribunalul Vâlcea la plata daunelor morale si despăgubirilor în sumă de 500.000 RON.

Prin încheierea din 30 martie 2021, Tribunalul Dolj – secția I Civilă, în baza art. 200 alin. (2) C. proc. civ. a trimis dosarul pentru competentă soluționare la secția "litigii de muncă și asigurări sociale" din cadrul Tribunalului Dolj, reținând, în esență, din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, că reclamantul invocă existența unor raporturi de serviciu cu S.C. C. al cărei administrator este pârâtul B., litigiul dedus judecății decurgând din defectuozitatea îndeplinirii de către angajator a obligațiilor, inclusiv în ceea ce privește plata drepturilor cuvenite reclamantului pentru perioada lucrată și refuzul eliberării unei adeverințe din care să rezulte că reclamantul a prestat muncă în folosul angajatorului.

Pe rolul Tribunalului Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale dosarul a fost înregistrat sub numărul x/2021*.

Prin sentința civilă numărul 3561 din 26 octombrie 2021, Tribunalul Dolj a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții B. și Tribunalul Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția Conflicte de Munca si Asigurări Sociale.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut, în esență, în aplicarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, că, într-adevăr, Codul Muncii reglementează competența teritorială expres și imperativ în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, printr-o normă juridică ce constituie legea specială în raport de C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun. Norma specială, care derogă de la dreptul comun, se aplică cu prioritate față de norma de drept comun.

Cum în cauza de față reclamantul își are sediul în municipiul Comuna Gușoeni, sat Burdălesti, județul Vâlcea, Tribunalul Dolj a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea.

La 15 noiembrie 2021, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, care, prin sentința civilă nr. 1947/31.10.2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și Tribunalul Vâlcea, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza către ÎCCJ pentru soluționarea conflictului de competență.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și, în aplicarea art. 127 C. proc. civ., a reținut că, atâta timp cât Tribunalul Vâlcea este pârât în cauză, iar reclamantul insistă în soluționarea pricinii de către Tribunalul Dolj, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Craiova, instanță învecinată, se impune admiterea excepției necompetenței teritoriale invocate de reclamant.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanșat de către reclamantul A., iar în cauza de față pârâți sunt B. și Tribunalul Vâlcea.

În speță, competența de soluționare a cauzei ar aparține, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul reclamantul, respectiv Tribunalului Vâlcea.

Cu toate acestea, alături de pârâtul B., și Tribunalul Vâlcea are calitate de pârât în cauză, fiind instanța de judecată împotriva căreia este îndreptată cererea de chemare în judecată.

În acest context, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză, raportat la data introducerii acțiunii - 25.02.2021, dispozițiile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea acestor dispoziții legale, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Vâlcea, rezultă că reclamantul putea sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Reclamantul a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dolj în acord cu prevederile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., care reglementează norme de competență teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite așadar reclamantului să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestuia să îi fie afectată valabilitatea opțiunii.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Reclamantul a ales să sesizeze Tribunalul Dolj, instanță de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate, respectiv Curtea de Apel Craiova.

De vreme ce Curtea de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunalul Dolj, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Pitești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Vâlcea (unul dintre pârâții în cauză), rezultă că Tribunalul Dolj este competent teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.