ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 226/2023

HOTĂRÂRE

08.02.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 226/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 19 martie 2021, sub nr. x/2021, A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Cabinet de avocat B., contestație la executare și la titlu împotriva procesului-verbal de licitație imobiliară nr. x din 10 martie 2021, solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1390/2019 al BEJ C., a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, stabilirea sumei datorate cu titlu de executare, constatarea nulității absolute a contractului de asistență juridică seria x nr. x/2017, iar în subsidiar nulitatea relativă a contractului și diminuarea onorariului; cu cheltuieli de judecată. Totodată, a solicitat suspendarea dreptului adjudecatarului de a-și nota dreptul în cartea funciară și a distribuirii sumelor de bani pe care adjudecatarul le-a depus în contul imobilului adjudecat, până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

În drept, a invocat dispozițiile art. 194 și urm., art. 123 și urm. C. proc. civ., ale Legii nr. 51/1995, ale Statutului profesiei de avocat și ale art. 1247 și urm. C. civ.

La solicitarea instanței, contestatoarea a depus la dosar precizări prin care a solicitat disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de asistență juridică seria x nr. x/2017, iar în subsidiar constatarea nulității relative și diminuarea onorariului și soluționarea separată, pe calea dreptului comun.

Raportat la precizările depuse, la termenul de la 28 februarie 2022, instanța a dispus disjungerea acestei cereri și formarea unui nou dosar, pentru care a acordat termen la 16 mai 2022. Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022.

La același termen, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței, în temeiul dispozițiilor art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 95 C. proc. civ., raportat la valoarea obiectului cererii, 60.000 euro, respectiv 293.148 RON la cursul BNR leu-euro de la 19 martie 2021.

Prin sentința civilă nr. 6629 din 3 iunie 2022, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București.

În esență, Judecătoria Constanța a reținut că reclamanta contestatoare a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de asistență juridică seria x nr. x/2017, iar în subsidiar constatarea nulității relative a aceluiași contract, că onorariul convenit de părți a fost de 60.000 euro, echivalent în RON la data plății, și că părțile nu au prevăzut în contract locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiilor. A mai reținut că, față de dispozițiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k), art. 95 și art. 107 C. proc. civ., având în vedere valoarea obiectului cererii, data înregistrării cererii pe rolul instanței, precum și sediul pârâtului, instanța competentă pentru soluționarea cererii este Tribunalul București.

La termenul de la 29 noiembrie 2022, Tribunalul București – secția a V-a Civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 1804 din 29 noiembrie 2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În esență, Tribunalul București – secția a V-a Civilă a reținut că la primul termen de judecată, respectiv 28 septembrie 2021, Judecătoria Constanța s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform mențiunilor din cuprinsul încheierii de ședință pronunțate la acea dată. A mai reținut că prin încheierea pronunțată la 6 decembrie 2021, aceeași instanță a dispus citarea contestatoarei cu mențiunea de a preciza expres dacă solicită nulitatea absolută a contractului de asistență juridică, respectiv nulitatea relativă pe calea contestației la executarea sau pe calea unei acțiuni de drept comun. La termenul de la 28 februarie 2022, Judecătoria Constanța a luat act de precizarea reclamantei și a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de asistență juridică seria x nr. x/2017, și în subsidiar nulitatea relativă a acestui contract și diminuarea onorariului, pe calea dreptului comun și formarea unui nou dosar, pentru care a acordat termen de judecată la 16 mai 2022, invocând, totodată, din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța, în dosarul disjuns, raportat la dispozițiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 95 C. proc. civ.. Față de prevederile art. 123 alin. (1) și art. 30 din același cod, tribunalul a apreciat că cererea completatoare este o cerere adițională, operând prorogarea de competență în favoarea instanței învestită potrivit pretențiilor inițiale, chiar dacă noul capăt de cerere ar fi de competența unei alte instanțe. S-a mai reținut că prin constatarea de către Judecătoria Constanța, la primul termen de judecată, în aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a competenței sale generale, materiale și teritoriale, aceasta a rămas învestită să soluționeze și cererea adițională formulată de către contestatoare, chiar dacă această cerere s-ar fi supus altor reguli de competență materială și teritorială.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanța competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Judecătoria Constanța și Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă reține că Judecătoria Constanța a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2021, prin care A. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită din dosarul nr. x/2019 al BEJ C. și contestație la titlu, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de asistență juridică seria x nr. x/2017, iar în subsidiar nulitatea relativă a contractului și diminuarea onorariului.

La primul termen de judecată stabilit în dosarul nr. x/2021, 28 septembrie 2021, Judecătoria Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea cu care a fost învestită. Ulterior, ca urmare a precizărilor depuse de contestatoare care a arătat că înțelege să solicite constatarea nulității absolute a contractului de asistență juridică seria x nr. x/2017, și în subsidiar nulitatea relativă a acestui contract și diminuarea onorariului, pe calea dreptului comun, la 28 februarie 2022, Judecătoria Constanța a disjuns aceste capete de cerere și a dispus formarea dosarului nr. x/2022 În dosarul disjuns, instanța a acordat termen la 16 mai 2022 și a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale raportat la prevederile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 95 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. statuează că judecătorul este obligat să verifice, din oficiu, la primul termen de judecată, pentru care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Judecătoria Constanța și-a verificat competența la primul termen de judecată, ulterior a dispus alte măsuri procesuale și abia la termenul de la 28 februarie 2022, al treilea termen în dosar, a înțeles să disjungă capetele de cerere precizate și să invoce excepția necompetenței materiale, față de valoarea obiectului cererii.

Înalta Curte notează că precizările depuse de contestatoare au natura unei cereri adiționale, în sensul prevederilor art. 30 alin. (5) C. proc. civ., judecata acestei cereri fiind de competența instanței învestite cu cererea principală. Măsura disjungerii nu atrage și dezînvestirea instanței prin invocarea necompetenței materiale, aceasta fiind o instituție pusă de legiuitor la dispoziția instanței de judecată atât în scopul unei mai bune administrări a justiției, cât și pentru respectarea dispozițiilor legale care impun soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Prin Decizia nr. 31/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, (…)". Din considerentele aceleiași decizii rezultă că în cazul în care "prima instanță invocă excepția necompetenței materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanța ulterior învestită își poate declina competența în favoarea primei instanțe, motivând că această instanță a devenit competentă să soluționeze cauza ca urmare a pronunțării unei încheieri interlocutorii prin care a reținut că este competentă material."

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.