ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 193/2023

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2020 pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimatele Ministerul Afacerilor Interne și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 89 din 13.02.2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020. Prin decizia civilă nr. 482 din 3 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins contestația formulată ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat o nouă contestație în anulare, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. x/2020. Prin încheierea din 8 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 242 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecății cauzei pentru neîndeplinirea de către contestator a obligației de a indica în mod expres care este calea de atac extraordinară exercitată.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin decizia civilă nr. 1325 din 26 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a anulat recursul, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație în anulare, fără a motiva în drept calea extraordinară de atac. Prin decizia nr. 2635 din 07 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1325 din 26 mai 2021, pronunțate de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii a formulat o nouă contestație în anulare contestatorul A., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin decizia civilă nr. 1249 din 19 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2635 din 07 decembrie 2021 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021 și a aplicat contestatorului o amendă judiciară în cuantum de 300 RON.

La data de 02 noiembrie 2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1249 din 19 mai 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022, fără a motiva în drept calea extraordinară de atac. În susținerea contestației în anulare, după reluarea situației de fapt, contestatorul a precizat că înțelege să conteste toate soluțiile pronunțate în prezenta cauză de Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați și de Înalta Curte de Casație și Justiție, menționând că a acționat cu bună-credință în vederea apărării drepturilor sale. A mai solicitat să i se comunice un răspuns în legătură cu modul de calcul al pensiei. La data de 16.01.2023 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de către intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă. Tot la data de 16.01.2023, contestatorul a depus la dosar note scrise, prin care a reiterat susținerile formulate prin calea extraordinară de atac, solicitând și judecarea cauzei în lipsă. Prin notele scrise depuse la dosar în data de 30.01.2023 contestatorul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne prin întâmpinare. Cauza a fost înregistrată la data de 04.11.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2022. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată prin întâmpinare, urmând a o admite și a respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Cu titlu prealabil, Înalta Curte, față de decizia nr. 2635 din 07 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, care a făcut obiectul contestației în anulare formulate de contestatorul A., soluționată prin decizia ce face obiectul prezentei judecăți, reține incidența în cauză a considerentelor Deciziei nr. 24 din 19 octombrie 2020 privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) teza I din C. proc. civ., pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 144 din 11 februarie 2021. Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în cazul în care judecătorul este învestit să judece o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., dacă din circumstanțele particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în situația de a-și evalua, direct sau indirect, propria hotărâre." Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, motivele pentru care contestația în anulare poate fi invocată nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile C. proc. civ., simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată și interesul propriu al reluării judecății în fond nefiind suficiente, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege. Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu cele relative la dezlegarea dată de instanțele fondului raportului juridic dedus judecății. Analizând contestația care are o redactare informă, Înalta Curte constată că nu a fost indicat nici măcar formal vreunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege, criticile formulate fiind, în esență, nemulțumiri care privesc modul de soluționare a litigiului dintre părți. Situația în care contestația în anulare este îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă o altă contestație în anulare, nu se circumscrie niciuneia dintre ipotezele prevăzute art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., neputându-se reitera prin această nouă cerere motivele invocate prin contestațiile în anulare anterior formulate și cu atât mai puțin aspecte de fond ale cauzei. Față de cele anterior expuse, având în vedere că motivele contestației formulate de contestator nu se pot încadra în cazurile expres prevăzute la art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1249 din 19 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022.