ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 173/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 119 din 02.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a admis excepția tardivității declarării apelului împotriva sentinței civile nr. 215, pronunțată la 13.02.2019, în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, apel declarat de apelanții A. și B. și, în consecință, s-a respins ca tardiv apelul.

Prin decizia civilă nr. 26/2021 din 19.01.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., împotriva deciziei nr. 119 din 02.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 591 din 12.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a respins apelul declarat de apelanții A. și B., împotriva sentinței civile nr. 2075, pronunțată la 20.12.2017, în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, care a fost păstrată în întregime.

Împotriva acestor trei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii A. și B., cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, sub dosar nr. x/2021.

La termenul de judecată din 14 iunie 2021, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către contestatori a obligațiilor puse în sarcina lor, suspendarea dispunându-se până la depunerea la dosar a traducerii în limba română a înscrisurilor redactate în limba chineză, atașate la dosar.

Prin decizia civilă nr. 52/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția perimării invocată din oficiu și constatată perimată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziilor civile nr. 26/2021, nr. 119/2020 și nr. 591/2018 ale Curții de Apel Cluj, pe care le-a păstrat în întregime.

Prin încheierea din 02 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosar nr. x/2021, s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale din decizia civilă nr. 52/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în sensul inserării mențiunilor "cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de recurs se va depune la Curtea de Apel Cluj", în locul mențiunii "decizia este definitivă și executorie.".

Împotriva deciziei nr. 52/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contestatorii A. și B. au declarat recurs.

Recurenții nu și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. însă, în dezvoltarea motivelor de recurs arată că, deși instanțele anterioare au hotărât că au încălcat dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, datoriile firmei precum și responsabilitatea asociaților au fost stabilite greșit, încălcându-se grav legea.

Susțin că nu și-au însușit bunurile societății C. S.R.L., acestea fiind în fapt reținute în mod forțat de lichidatorul judiciar. Totodată, arată că bunurile erau ținute sub sigiliu într-un depozit și, deși au solicitat instanței desigilarea și predarea bunurilor, acest lucru nu a fost permis.

Au solicitat instanței de recurs să îndrepte, pe această cale, nedreptățile din acest proces și să anuleze deciziile nr. 2075/2017, nr. 215/2019, nr. 591/2018, nr. 119/2020, nr. 26/2021, nr. 52/2022.

In final, au menționat că vor detalia motivele de recurs până la primul termen de judecată stabilit în cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 25 februarie 2022 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 5.

La 02 martie 2022, recurenții au transmis la dosar înscrisul numit "reclamație", prin care au prezentat, în esență, situația de fapt cu privire la bunurile societății C. S.R.L. și litigiile purtate cu lichidatorul judiciar al societății în faliment.

Recurenții susțin că Tribunalul Cluj a reținut greșit încălcarea dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, iar instanța de apel a preluat considerentele greșite din sentință.

La 18 martie 2022, recurenții au transmis la dosar note de ședință prin care au prezentat situația dosarului de faliment al societății C. S.R.L.

Recursul și notele de ședință au fost comunicate intimatei D.. la 11 martie 2022 și 14 martie 2022, intimatei SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE la 18 martie 2022 iar intimatei DGRFP Cluj-Napoca, prin AJFP, la 22 martie 2022.

La 01 aprilie 2022, intimata SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a formulat întâmpinare prin care a invocat faptul că cererea de recurs este informă, raportat la dispozițiile art. 194 din C. proc. civ.. Totodată, a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa criticilor de nelegalitate împotriva deciziei atacate iar, pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

La 11 aprilie 2022 întâmpinarea formulată de intimata SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a fost comunicată recurenților, iar la 12.04.2022 respectiv la 19.04.2022 aceștia au depus precizări, respectiv o serie de înscrisuri.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că hotărârea recurată a fost pronunțată la 31 ianuarie 2022, iar recursul a fost declarat la 15 februarie 2022, după expirarea termenului procedural de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 27 septembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

La 19 octombrie 2022 recurenții au formulat o cerere de amânare prin care au solicitat amânarea judecării cauzei si acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui avocat și găsirii unui traducător, cu ajutorul căruia să traducă înscrisurile comunicate de către instanță în limba chineză, și a comunicării la dosarul cauzei a înscrisurilor care vor fi apreciate de către avocat a fi necesare în soluționarea cauzei.

Prin rezoluția din 16 noiembrie 2022 s-a fixat termen pentru examinare admisibilitate recurs în completul de filtru la 31 ianuarie 2023.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția tardivității și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în Constituția României în art. 129, iar în C. proc. civ. în art. 457 potrivit căruia, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Recursul formulat în cauză are ca obiect decizia nr. 52/2022 din 31 ianuarie 2022 prin care Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a constatat perimată contestația formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziilor civile nr. 26/2021, nr. 119/2020 și nr. 591/2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Termenul de 5 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a formula cererea.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din același act normativ, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar dacă ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în mod expres faptul că atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Legea procesual civilă reglementează și situația în care partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 C. proc. civ. care dispun că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

În acest scop, partea are obligația de a îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac iar cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Coroborând dispozițiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei nr. 52/2022 din 31 ianuarie 2022, reprezintă un termen procedural de 5 zile, care începe să curgă de la pronunțarea hotărârii în cauză, respectiv de la 31 ianuarie 2022.

Din verificarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că recursul a fost exercitat la 15 februarie 2022, fiind declarat și motivat în afara termenului legal de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, prevăzut de art. 421 alin. (1) teza I C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ, având în vedere că acesta a început să curgă la 01 februarie 2022 și s-a împlinit la 7 februarie 2022, luni, zi lucrătoare.

Este lipsit de relevanță faptul că hotărârea recurată și încheierea de îndreptare a acesteia le-au fost comunicate recurenților la un termen ulterior pronunțării, respectiv la 11 februarie 2022, de vreme ce dispoziția legală incidentă în cauză este clară, în sensul că momentul de început al termenului procedural de decădere este marcat exclusiv de data pronunțării hotărâri.

Totodată, față de solicitarea recurenților formulată prin cererea depusă la 15 februarie 2022, de prelungire a termenului de depunere a recursului cu 15 zile, întrucât în noaptea de 03 februarie 2022 aceștia au fost depistați cu Covid 19 la momentul prezentării la Spitalul Orășenesc Huedin, Înalta Curte reține că aceasta nu poate fi considerată o cerere de repunere în termenul de declarare a căi de atac a recursului, astfel cum prevede art. 186 C. proc. civ.

Pe lângă faptul că nu este o veritabilă cerere de repunere în termen, constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 186 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenții nu au îndeplinit actul de procedură și nici nu au solicitat repunerea în termen în 5 zile de la încetarea împiedicării. Astfel, potrivit normelor epidemiologice în vigoare, perioada izolării celor depistați cu COVID-19 este de 5 zile, astfel că la data de 8 februarie 2022 a încetat. Ca atare, cererea însăși de repunere în termen trebuia formulată până la 14 februarie 2022, termen calculat pe zile libere și care s-a împlinit într-o zi lucrătoare de luni.

Înalta Curte arată că nici părțile și nici instanța de judecată nu poate deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează, ele fiind reglementate prin norme de ordine publică, interesul general al legiuitorului fiind acela de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, față de lipsa de diligență a recurenților care a condus la depunerea cererii de recurs după împlinirea termenului procedural reglementat de legiuitor, Înalta Curte urmează a respinge ca fiind tardiv introdus recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 52/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 52/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă, ca tardiv.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2023.