ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, la data de 13.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A JUDEȚULUI ILFOV, a solicitat revizuirea deciziei de pensie nr. x/08.03.2017 privind acordarea pensiei anticipate parțiale și acordarea unei pensii pentru munca depusă și limita de vârstă și, implicit, recalcularea acesteia, urmând a fi utilizate la calculul pensiei adeverințele depuse la dosar; emiterea unei noi decizii prin care să fie luate în calcul toate perioadele lucrate de reclamant în grupa I și grupa II de muncă, urmând a se calcula corect și cuantumul drepturilor bănești raportat la situația de fapt și probatoriul administrat la data formulării cererii; acordarea tuturor drepturilor bănești cuvenite de la data emiterii deciziei atacate în cauză până la data emiterii unei noi decizii în condițiile solicitate de reclamant prin prezenta cerere, sumele urmând a fi indexate, majorate și actualizate până la data achitării integrale a drepturilor bănești cuvenite; precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea pronunțată la data de 19.06.2019, instanța a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV și a menținut măsura suspendării judecății.

Prin decizia nr. 70/2020 din 6 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 04.03.2020, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021 iar prin încheierea din 15 martie 2021, instanța a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziei civile nr. 70/06.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, pentru lipsa părților.

Prin decizia nr. 66/2021 din 15 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 06.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, ILFOV.

Împotriva deciziei nr. 66/2021 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că la dosar nu există dovada comunicării încheierii de ședință din 15.03.2021 la care se face referire în hotărârea atacată, privind suspendarea cauzei, și care să fie atestată prin semnătura de primire pe procesul-verbal încheiat de factorul poștal, ceea ce, în opinia acestuia, echivalează cu o lipsă de procedură și punerea sa în imposibilitate de a lua cunoștință de această stare de fapt pentru a depune diligențe în cunoștință de cauză.

Prin urmare, arată că a fost lipsit de dreptul la apărare și de dreptul de a avea acces la actul de justiție, cu nesocotirea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În încheiere, recurentul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483 și următoarele și art. 513 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 02 decembrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluția din 06 decembrie 2021, s-a constatat că cererea de recurs nu este semnată, iar prin adresa comunicată la 9 decembrie 2021, Înalta Curte i-a pus în vedere recurentului ca, în cel mult 10 zile de la primirea corespondenței, sub sancțiunea anulării cererii, să depună la dosar un exemplar al cererii și motivelor de recurs care să poarte semnătura părții sau, în cazul în care acesta este întocmită de avocat, un exemplar al recursului care să poarte semnătura avocatului, precum și împuternicirea avocațială.

La 9 decembrie 2021 cererea de recurs a fost comunicată intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, care nu a depus întâmpinare.

La 20 decembrie 2021 recurentul a retransmis prin poșta electronică aceeași cerere de recurs, fără însă a complini lipsurile comunicate de instanța de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., în sensul că recursul nu poartă semnătura părții sau, după caz a mandatarului părții, precum și faptul că cererea de recurs a fost depusă cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțarea deciziei atacate, termen prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru iar prin încheierea din 08 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 29 decembrie 2022, s-a fixat termen la 31 ianuarie 2023, în completul de filtru, pentru examinarea admisibilității recursului.

La acest termen, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității pentru nesemnarea recursului și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția nulității pentru nesemnarea recursului, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Accesul la justiție presupune atât respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, cât și respectarea dispozițiilor imperative vizând forma cererilor formulate în fața instanței.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic.

Alin. (3) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) -e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 494 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice acestora.

Unul dintre elementele cererii de chemare în judecată, potrivit prevederilor art. 194 lit. f) C. proc. civ. este semnătura, lipsa acesteia fiind sancționată, conform art. 196 C. proc. civ. cu anularea cererii de chemare în judecată.

O cerere formulată în scris trebuie să poarte semnătura celui care o formulează sau a mandatarului, a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic al acestuia, iar art. 199 C. proc. civ. reglementează modul în care poate fi trimisă la instanța de judecată cererea respectiv, prin poștă, curier, prin înscris în formă electronică, prin fax sau scanată și transmisă prin poșta electronică, în această ultimă modalitate la dosar fiind copia și nu exemplarul original, acesta rămânând în mod evident la transmițător.

Cerința ca în cazul transmiterii prin fax sau poștă electronică, la dosar să existe și un exemplar original, adică cel care conține semnătura olografă executată pe cererea aflată la dosarul cauzei rezultă din topica art. 200 alin. (1) C. proc. civ. în care se prevede verificarea de către instanță a cerințelor prevăzute de art. 194-197 C. proc. civ., care este dispus după art. 199 C. proc. civ., în care este reglementată calea de transmitere către instanță a unei cereri de chemare în judecată și, mai ales, obligativitatea înregistrării acesteia de către instanță, indiferent de mijlocul prin care a fost transmisă.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor generale cuprinse în art. 148 alin. (2), cererile pot fi formulate și prin înscris în forma electronică. Însă, în speță, cererea de recurs nu cuprinde semnătură electronică calificată, potrivit legii speciale.

În consecință, în termenul stabilit de instanță, partea trebuie să complinească lipsa semnăturii cererii fie prin transmiterea prin poștă sau curier a cererii sale, fie prin aplicarea semnăturii pe exemplarul-copie aflat deja la dosarul instanței.

În cauza de față, se constată că deși recurentul-revizuent a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de recurs, sub sancțiunea nulității, acesta nu s-a conformat obligației dispuse de instanță.

Astfel, prin actul de procedură (adresa din 6 decembrie 2021, aflată la dosarul de recurs) comunicată la 9 decembrie 2021 (potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs), Înalta Curte i-a pus în vedere recurentului-revizuent ca, în cel mult 10 zile de la primirea corespondenței, sub sancțiunea anulării cererii, să depună la dosar un exemplar al cererii și motivelor de recurs care să poarte semnătura părții sau, în cazul în care acesta este întocmită de avocat, un exemplar al recursului care să poarte semnătura avocatului, precum și împuternicirea avocațială.

La 21 decembrie 2021 (potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs), recurentul-revizuent a retransmis prin poșta electronică aceeași cerere de recurs, nesemnată, fără a complini lipsurile comunicate de instanța.

Așa fiind, instanța supremă reține că în lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Cum recurentul-revizuent nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna cererea de recurs, având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 66/2021 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2023.