ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 3535/11.12.2018, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins ca neîntemeiate atât excepția lipsei calității procesual pasive, cât și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Ilfov.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, apreciind că sentința civilă nr. 3535/11.12.2018 este netemeinică și nelegală.

Prin decizia civilă nr. 18 din 12 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 3535/11.12.2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII ILFOV, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei civile nr. 18 din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs apelantul-reclamant A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. corobora cu art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata - pârâtă Casa Județeană de Pensii Ilfov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. consacră principiul legalității căii de atac, reținând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia civilă nr. 18 din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3535/11.12.2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibil apelul, reținând că în dispozitivul sentinței civile nr. 3535/11.12.2018 pronunțate în litigiul ce face obiectul prezentului dosar s-a menționat că este supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare; ori, partea a declarat apel.

Curtea de Apel București a reținut că apelul nu conține suficiente elemente care să permită recalificarea, fiind nemotivat.

Totodată, a constatat că devin aplicabile dispozițiile art. 457 alin. (3) din C. proc. civ.

Decizia civilă nr. 18 din 12 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3535/11.12.2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă este definitivă.

Prin urmare, recursul declarat de reclamantul A. privește o hotărâre care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 18 din 12 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.