ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 169/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data 02.10.2015, sub nr. x/2014* (în urma declinării de competență), reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI, B., C. S.R.L. și D., solicitând obligarea acestora, în solidar, la următoarele:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, 1350 C. civ.

La termenul din 9 noiembrie 2016, instanța a luat act de faptul că pârâta D., prin curator, a înțeles să renunțe la excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei, în persoana administratorului E., în raport de înscrisurile depuse la dosar.

Prin încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei D., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. S.R.L. și B..

Prin sentinta civilă nr. 167 din 5 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea privind pe reclamanta A. S.R.L. și pârâții MINISTERUL TINERETULUI Șl SPORTULUI și D., prin curator F..

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta A. S.R.L. prin care a solicitat anularea sentinței civile apelate, admiterea plângerii depuse și obligarea intimatei la achitarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1085/2021 din 10 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 167/05.02.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI și D., prin curator F..

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea în tot a deciziei recurate, admiterea plângerii introductive, cu cheltuieli de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2014*, la data de 02.09.2021 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 5.

În motivare, autoarea recursului a arătat că instanțele de apel și de fond au analizat și reținut, (după administrarea probatoriilor pe parcursul a 6 ani, respectiv expertiza contabila și expertiza construcții) faptul că Asocierea încheiată la 02.08.2009 între recurentă și D. era lovită de nulitate absolută și, pe cale de consecință, nu putea produce efecte juridice, în totală eroare de aplicare a textelor de lege invocate de către pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului și adoptată de către instanța de fond, fără a se fi conchis în privința modalității corecte de aplicare a legii.

Astfel, arată că, prin Acordul de Asociere încheiat la 02.08.2009, nu era prevăzută înstrăinarea bunurilor deținute de către D.. Această interpretare a fost eronată și forțată cu scopul evident de a se evita pronunțarea unei soluții coerente în conformitate cu probatoriile administrate pe parcursul litigiului.

Mai arată că Asocierea nou înființată și-a desfășurat activitatea după următoarele principii: asistență comercială financiară, managerială și juridică și prioritate în prestarea de servicii în vederea realizării scopului contractului, precum și faptul că acordul de asociere are o perioadă de valabilitate de 30 de ani, respectiv până în 17.08.2039.

În continuare, susține că instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu scopul vădit de a evita soluționarea dosarului în lumina probatoriului deja administrat, fără a ține cont că, prin încheierea nr. 39830/19.06.2014, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 a recunoscut Contractul de Asociere în Participațiune nr. x/20.08.2009, înregistrându-se astfel dreptul reclamantei de a desfășura activități comerciale conform actului menționat.

Totodată, susține că, de aici rezultă faptul că, în privința acestui imobil, D. deținea toate drepturile prevăzute de C. civ. și putea dispune asupra imobilului în suprafață de 705 mp cu referința clădirea P - Sala de popice și anexele aferente, identificată în cartea funciară nr. x situat în Șoseaua x, Sector l, București.

De asemenea, arată că sancțiunea invocată prin sentința civilă apelată, respectiv constatarea nulității absolute, având ca rezultat faptul că Asocierea nu produce efecte juridice, s-a bazat în mod eronat pe prevederile Legii nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, respectiv art. 11 alin. (1) și (2) din lege.

În continuare, arată că, la o analiza corectă a conținutului și aplicării art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, raportat la obiectul cererii și întinderea contractului supus discuției, se observă în mod evident și clar că nu este adecvată și acceptabilă speței.

Pe cale de consecință, recurenta susține că instanța de fond s-a pronunțat denaturat, fapt care, în opinia sa, conduce la anularea sentinței apelate.

În continuare, recurenta-reclamantă reproduce în integralitate cele solicitate și susținute prin cererea introductivă.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 486 și art. 488 C. proc. civ.

La 14 septembrie 2021, cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI.

La 17 septembrie 2021, cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât D..

La 12 octombrie 2021, intimatul-pârât MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Cu toate acestea, fără a invoca în mod explicit excepția nulității recursului, intimatul-pârât a învederat, cu titlu preliminar față de aspectele expuse prin cererea de recurs, faptul că nu este incident niciunul din motivele de recurs prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 din C. proc. civ.

La 18 octombrie 2021, întâmpinarea depusă de intimatul-pârât MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI a fost comunicată recurentei-reclamante.

La 27 octombrie 2021, recurenta-reclamantă a depus, în termen legal răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, cele susținute prin cererea de recurs, conchizând în sensul că instanța de fond s-a pronunțat fără o bază concretă și legală, fapt care conduce la anularea sentinței apelate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că cererea de recurs nu îndeplinește în totalitate cerințele intrinseci prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., nefiind îndeplinită cerința referitoare la mențiunea prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 08 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

La 25 noiembrie 2022, recurenta-reclamantă a transmis la dosar, prin poșta electronică, punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului prin care, după reluarea concluziei magistratului-asistent raportor privind nulitatea recursului declarat datorită inexistenței unor motive de nelegalitate care să vizeze considerentele deciziei recurate, a arătat că prin cererea de recurs a criticat interpretarea greșită dată de instanța de fond și de apel art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 și, totodată, a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După reiterarea a celor susținute prin cererea de recurs și răspunsul la întâmpinare, în final, recurentul-reclamant arată că depune punctul de vedere pentru îndeplinirea obligațiilor procedurale și cu scopul de a primi o cercetare judecătorească națională, pentru a evita declanșarea procedurilor CEDO.

Prin rezoluția din 29 decembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 31 ianuarie 2023, pentru examinare admisibilitate recurs în completul de filtru.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului pentru inexistența unor motive de nelegalitate care să vizeze considerentele hotărârii recurate și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului reținută prin raport, urmează a anula recursul declarat de recurenta-reclamantă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în forma avută înainte de modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte, indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal este sancționată cu anularea recursului.

Soluția impusă de legiuitor se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar criticile de nelegalitate dezvoltate să fie susceptibile de a fi încadrate în cel puțin unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, se constată că, în realitate, așa-zisele critici formulate de recurenta-reclamantă se prezintă sub forma unei reproduceri ad litteram a susținerilor din apel (prin care au fost formulate critici împotriva hotărârii primei instanțe de fond), fără a fi dezvoltate critici de nelegalitate care să fie îndreptate efectiv împotriva considerentelor deciziei recurate, aspecte care contravin cerinței impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu aduce în discuție motive de nelegalitate, ci își exprimă nemulțumirea față de modul în care atât instanța de apel cât și cea de fond au apreciat probatoriul administrat în cauză (expertiza contabila și expertiza construcții), Înalta Curte reține că susținerile formulate se circumscriu exclusiv laturii de temeinicie, necenzurabile în recurs prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Așadar, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac nedevolutivă, adică fără posibilitatea de a se determina o nouă judecată în fond a pricinii, în care instanța de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul să își exprime nemulțumirea în condițiile stabilite de lege.

Chiar dacă recurentul-reclamant, prin punctul de vedere formulat la raportul asupra admisibilității recursului, a indicat drept motive de recurs cele corespunzătoare pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., niciuna din criticile formulate nu se circumscrie motivelor de casare indicate, dar nici altor motive de nelegalitate.

Astfel, în privința pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că motivul de recurs vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Analizând considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat apelul recurentei, relevant în acest sens fiind cele reținute în primul paragraf al paginii 6 din decizia recurată, prin care s-a arătat că "(...) prin H.G. nr. 829/12.10.1999 (...) s-a aprobat transmiterea din administrarea D. in administrarea Ministerului Tineretului și Sportului a terenului situat in București, Șos. x. La momentul intrării in vigoare a acestei hotărâri s-a abrogat Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2072/6.10.1956 privind trecerea terenului in folosința gratuită și fără termen a D.. Prin urmare, la momentul încheierii contractului de asociere in participațiune nr. x/20.08.2009, terenul pe care se află edificate construcțiile aduse ca aport în asociere nu se mai afla in administrarea intimatei pârâte D..".

Mai arată instanța de apel, cu privire la construcțiile ce au făcut obiectul asocierii în participațiune, că: "(...) din considerentele deciziei civile nr. 777/01.11.2011 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă in dosarul nr. x/2005 rezultă că nici aceste construcții nu se aflau in proprietatea sau administrarea intimatei pârâte D. și prin urmare nu puteau constitui contribuția pârâtei la asocierea in participațiune, astfel încât contractul nu a fost încheiat in mod valabil, așa cum a reținut și prima instanță. Astfel, in considerentele deciziei menționate s-a arătat că Statul Român este proprietarul construcțiilor, acesta dobândind dreptul de proprietate pe calea accesiunii imobiliare, in temeiul art. 492 C. civ..".

Prin urmare, recurenta nu a arătat de ce apreciază decizia atacată ca fiind nemotivată și nici sub ce aspect considerentele deciziei susarătate pot fi considerate contradictorii.

De asemenea, criticile formulate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu pot fi circumscrise nici celuilalt motiv de casare, indicat prin punctul de vedere la raport, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispoziția legală la care a făcut referire, respectiv art. 11 din Legea nr. 213/1998, fiind invocată în mod formal, fără a fi raportată la raționamentul instanței de apel, în sensul de a arăta, în concret, în ce modalitate a fost nesocotită.

Or, exigențele reglementate de legiuitor prin prevederile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. impun în sarcina titularului căii de atac a recursului obligația formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate, Înalta Curte neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Așa fiind, Înalta Curte reține că recurenta nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Reținând că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că, nefiind motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că autoarea recursului nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1085/2021 din 10 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1085/2021 din 10 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2023.