ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 151/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 30 mai 2016, sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată la 25 ianuarie 2017, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L., STATUL ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, reprezentant legal al U.M. 02216 Cluj-Napoca și al Comisiei Teritoriale de Coordonare în Garnizoana Cluj-Napoca a Programelor de Construire a Locuințelor Proprietate Personală pentru cadre militare, soldați și gradați profesioniști, precum și pentru personalul civil din armată, să se dispună, în principal:

- rezilierea parțială a contractului de construire nr. x/30.11.2010 încheiat cu societatea pârâtă C. S.R.L., în ceea ce privește obiectul referitor la proiectarea și construirea unei locuințe tip CASA 160 varianta IA, compusă din 5 camere de locuit având o suprafață construită desfășurată de 255 mp și suprafața utilă de 168,89 mp și un garaj de 28,08 mp, ce urma să fie edificată pe terenul situat în Cluj-Napoca, cartier Gheorgheni, zona Râtul Bivolilor, jud. Cluj, înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x, din culpa pârâtei C. S.R.L., ca urmare a neexecutării în întregime și a executării necorespunzătoare a obligațiilor contractuale;

- obligarea societății pârâte C. S.R.L. la predarea integrală a documentației tehnice aferentă imobilului contractat prevăzută Ia art. 7.6 raportat la art. 7.16 din contractul de construire nr. x/30.11.2010, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a sentinței, sub sancțiunea plății unor daune interese cominatorii în cuantum de 100 euro/zi de întârziere;

- obligarea societății pârâte C. S.R.L. la predarea imobilului contractat în stadiul în care se afla la data înregistrării prezentei acțiuni, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a Sentinței, sub sancțiunea plății penalităților de întârziere prevăzute la art. 9.2. din Contractul de construire (0,05% din valoarea contractului pe zi de întârziere);

- obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata sumei de 182.309 RON reprezentând cuantumul penalităților de întârziere calculate potrivit art. 9.2 din contractul de construire nr. x/30.11.2010, începând cu data de 1 octombrie 2014 (dată la care pârâta a susținut că avea obligația de a finaliza construcția) și până la data formulării cererii adiționale (25 ianuarie 2017), precum și în continuare până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești privind rezilierea parțială a Contractului de construire nr. x/30.11.2010.

În subsidiar, față de petitul principal și cele conexe acestuia, privind rezilierea parțială a contractului de construire nr. x/30.11.2010, reclamanții au solicitat:

- obligarea societății pârâte C. S.R.L. la edificarea construcției prevăzute la art. 2.1.- a.l. din Contractul de construire nr. x/30.11.2010 conform documentației tehnice vizată spre neschimbare, ce a stat la baza emiterii autorizației de construire nr. x/13.09.2012 și predarea acesteia către reclamanți în stadiul "imobil la cheie" (conform art. 1.4 din Contract);

- obligarea societății pârâte C. S.R.L. la plata sumei de 182.309 RON reprezentând cuantumul penalităților de întârziere calculate potrivit art. 9.2 din Contractul de Construire nr. x/30.11.2010, începând cu data de 1 octombrie 2014 (dată la care pârâta a susținut că avea obligația de a finaliza construcția) și până la data formulării cererii adiționale (25 ianuarie 2017), precum și în continuare până la data îndeplinirii efective a obligației prevăzute la art. 2.1. coroborat cu art. 5.2. din Contract, materializată prin încheierea procesului-verbal prevăzut de art. 7.17 din Contract;

- obligarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE prin Unitatea Militară 02216 Cluj-Napoca la predarea către reclamanți a terenului înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x, ce face obiectul Contractului de dare în folosință cu titlu oneros nr. 50/21.11.2012;

- obligarea societății pârâte, a STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE prin Unitatea Militară 02216 Cluj-Napoca și a Comisiei Teritoriale de a permite accesul reclamanților până la imobilul contractat în vederea finalizării lucrărilor de construire;

- obligarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE prin Comisia Teritorială Ia autorizarea efectuării lucrărilor de construire a imobilului de către reclamanți;

- obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu în solidar cu pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE în situația în care această ultimă pârâtă se opune admiterii acțiunii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 29, 30, 32, 95 alin. (1), (10)1, 111, 113 alin. (1) pct. 3, art. 148 C. proc. civ. și pe art. 969, 970, 1020 și 1021 din C. civ. de la 1864.

Prin sentința civilă nr. 536/2019 din 27 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, excepție invocată de reclamanții A. și B. și, în consecință, a respins ca tardiv formulată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților A. și B., excepție invocată de către pârâta C. S.R.L.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. și, în consecință:

- a dispus rezilierea parțială a contractului de construire nr. x/30.11.2010 încheiat între reclamanți și pârâtă din culpa pârâtei C. S.R.L.;

- a obligat pârâta C. S.R.L. să predea reclamanților, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, imobilul ce face obiectul contractului în stadiul în care acesta se găsea la data înregistrării cererii de chemare în judecată, precum și la predarea documentației tehnice aferentă imobilului a cărui construire făcea obiectul contractului nr. x/30.11.2010;

- a obligat pârâta C. S.R.L. să plătească reclamanților penalități de întârziere în cuantum de 0,05%/zi de întârziere calculate la valoarea contractului, începând cu data de 1 octombrie 2014 și până la data rămânerii definitive a hotărârii;

A respins celelalte pretenții ale reclamanților.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții U.M. 02216 Cluj-Napoca, Comisia Teritorială de Coordonare în Garnizoana Cluj-Napoca a programelor de construire a locuințelor proprietate personală pentru cadre militare, soldați și gradați profesioniști, precum și pentru personalul civil din armată și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, ca urmare a admiterii excepțiilor privind lipsa capacității de folosință, respectiv a lipsei calității procesuale pasive.

A respins ca neîntemeiată cererea reconventională formulată de pârâta reclamantă reconventională C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconventionali A. și B..

A respins cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei C. S.R.L. formulată de intervenienții D. și E..

A obligat pârâta C. S.R.L. să plătească reclamanților A. și B. suma de 17.016,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel societatea C. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în principal ca fiind prescrisă, iar, în subsidiar, ca fiind nefondată și admiterea cererii reconvenționale, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și intervenienții accesorii D. și E., solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în principal, în sensul admiterii excepției prescripției invocate de către C. și respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă, iar, în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, respectiv admiterea cererii reconvenționale și a cererii de intervenție accesorie.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins declarația de abținere formulată de domnul judecător F. privind soluționarea dosarului nr. x/2016 Totodată, a respins cererea de recuzare formulată de apelanta C. S.R.L. împotriva domnului judecător F. în ce privește soluționarea aceluiași dosar.

Prin decizia civilă nr. 62/2020 din 04 februarie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a Civilă a respins, ca neîntemeiate, apelurile declarate de apelanții C. S.R.L., D. și E. împotriva sentinței civile nr. 536/27.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj pe care a păstrat-o în întregime.

Totodată, a obligat în solidar apelanții C. S.R.L., D. și E. să plătească reclamanților-intimați A. și B. suma de 3350 iei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva încheierii din data de 21 ianuarie 2020 și a deciziei civile nr. 62/2020 din data de 4 februarie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, la 26 mai 2020, pârâta societatea C. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, iar, în principal, anularea încheierii din data de 21 ianuarie 2020, admiterea declarației de abținere formulate și a cererii de recuzare, și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente.

În subsidiar, a solicitat anularea hotărârii, casarea deciziei recurate, în baza art. 498 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei către instanța de apel spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului solicitat.

În terțiar, a solicitat ca, procedând la o nouă judecată, instanța de recurs să modifice decizia civilă atacată, în sensul admiterii apelului, respingerea acțiunii reclamanților-intimați și admiterea cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată.

Totodată, a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, prin rezoluția din data de 30 iunie 2020, a constatat că recurenta nu a timbrat recursul și nici nu specificat dacă este sau nu de acord ca recursul, în eventualitatea în care ar fi admisibil în principiu, să fie soluționat de completul de filtru.

In aceste condiții, prin adresa comunicată recurentei la 8 iulie 2020, i s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate, obligație căreia recurenta s-a conformat parțial, în sensul că a depus taxa judiciară de timbru solicitată, fără a da curs celeilalte solicitări, respectiv, de a preciza dacă este sau nu de acord ca recursul, în eventualitatea în care ar fi admisibil în principiu, să fie soluționat de completul de filtru.

La 27 iulie 2020, respectiv, la 28 iulie și 29 iulie 2020, cererea de recurs a fost comunicată intimaților - reclamanți, respectiv, intimaților - pârâți și intimaților - intervenienți accesorii.

La 27 august 2020, intimații-reclamanți A. și B. au depus întâmpinare, în termen legal, prin care au solicitat admiterea excepției nulității parțiale a recursului în ceea ce privește motivele dezvoltate la pct. I, IV, VII și VIII din recurs, respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 8 septembrie 2020 întâmpinarea a fost comunicată recurentei iar la 17 septembrie 2020, aceasta a depus răspuns la întâmpinare.

Ulterior, la 29 ianuarie 2021, recurenta a depus la dosar, în original, o cerere de renunțare, semnată de administrator G., prin care solicită ca, în temeiul principiului disponibilității, să se ia act de renunțarea la judecata recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2016

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 25.01.2022, completul de filtru, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare și, constatând că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. și că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. și a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 15 martie 2022, cu citarea părților.

Prin încheierea din 15 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62/2020 din 4 februarie 2020 și a încheierii din 21 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., față de neîndeplinirea de către recurenta-pârâtă-reclamantă a obligației stabilite în sarcina sa, în sensul de a depune la dosar cererea de achiesare la hotărârea atacată în forma autentică sau prin declarație verbală în fața instanței.

Prin rezoluția din 01 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 31 ianuarie 2023 ora 09:00, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea repunerii pe rol a cauzei și verificării incidenței perimării, în raport de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate perimarea recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Instituția perimării este reglementă de C. proc. civ. în art. 416 alin. (1) și (2), în care se arată că: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.".

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Pe lângă rolul sancționator, perimarea are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.: "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.".

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 15 martie 2022 s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62/2020 din 4 februarie 2020 și a încheierii din 21 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., față de neîndeplinirea de către recurenta-pârâtă-reclamantă a obligației stabilite în sarcina sa, în sensul de a depune la dosar cererea de achiesare la hotărârea atacată în forma autentică sau prin declarație verbală în fața instanței.

Încheierea din 15.03.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 15.09.2022.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către recurenta-pârâtă-reclamantă, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului în condițiile art. 415 pct. 2 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

De asemenea, nu subzistă vreun motiv de întrerupere a cursului perimării, conform art. 417 C. proc. civ., și nici de suspendare a cursului perimării, conform celor prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62/2020 din 4 februarie 2020 și a încheierii din 21 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62/2020 din 4 februarie 2020 și a încheierii din 21 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2023.