ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Prin cererea înregistrată la 24 ianuarie 2013 pe rolul Tribunalului Ialomița, secția Civilă, sub nr. x/2013 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.424.729,84 RON compusă din 6.343.890,84 RON debit principal restant (5.116.041 RON + TVA în sumă de 1.227.849,84 RON) și 1.080.839 RON penalități contractuale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2060 F din 20 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Ialomița, secția Civilă, a admis în parte cererea reclamantei A. S.R.L. obligând pârâta la plata sumei de 3.799.572 RON reprezentând debit principal – contravaloare prestări servicii neachitate precum și la plata sumei de 42.111,72 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 1031 din 6 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins cererea de suspendare în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865; a suspendat judecata apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. în baza art. 75 din Legea nr. 85/2014 și a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.A.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. criticând-o sub aspectul suspendării nelegale a judecării apelului declarat de aceasta iar prin decizia nr. 956 din 26 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 s-a respins recursul ca nefondat.

La 11.01.2021, pârâta B. S.A. a formulat o cerere de constatare a încetării acțiunii judiciare exercitate de reclamanta A. S.R.L., raportat la dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cerere înregistrată în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel București.

La termenul din 11.02.2021, instanța a repus cauza pe rol și a invocat din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, încetarea apelului, rămânând în pronunțare pe ambele incidente procedurale.

Prin decizia civilă nr. 230 din 11 februarie 2021 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a constatat încetată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2060/20.06.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr. x/2013, și a respins cererea de încetare a acțiunii formulată de intimata B. S.A. ca nefondată.

La 25.08.2022 apelanta-reclamantă A. S.R.L. depune la serviciul registratură a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, o cerere de continuare a judecării apelului formulat în dosarul nr. x/2013.

Prin rezoluția din 31.08.2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, acordă termen la 06.10.2022 pentru ca petenta A. S.R.L. să precizeze natura juridică și temeiul de drept a cererii formulate.

La termenul din 06.10.2022, față de lipsa de procedură cu intimata-pârâtă B. S.A., instanța a amânat cauza, stabilind termen la 03.11.2022, termen de judecată la care instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilități cererii de continuare a judecării apelului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin decizia civilă nr. 1705 din 03 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de continuare a judecării apelului formulată de apelanta-reclamantă A. S.R.L. și a respins ca inadmisibilă cererea.

Împotiva acestei decizii, la 14.12.2022, a formulat recurs apelanta-reclamantă A. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 05.01.2023, sub nr. x/2023, fiind repartizat aleatoriu la completul C5, stabilindu-se termen de judecată la 31.01.2023.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. din 1865.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă susține faptul că instanța de apel, în pronunțarea hotărârii a invocat texte de lege care nu ar fi incidente cauzei, respectiv art. 7 și art. 457 din Noul C. proc. civ., deși în cauză este aplicabil C. proc. civ. din 1865, precum și faptul că a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă susține, în esență, că încetarea căii de atac are ca efect numai imposibilitatea soluționării ei cât timp societatea debitoare se găsește în procedura insolvenței însă, din momentul închiderii procedurii și reinserției acesteia în activitatea de afaceri, soluția care s-ar impune ar fi aceea de reactivare a tuturor acțiunilor întrucât, în accepțiunea sa, reinserția înseamnă reluarea tuturor procedurilor și activităților de dinainte de intrarea în procedura insolvenței, inclusiv acțiunea ce face obiectul dosarului x/2013

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte, iar la 27 ianuarie 2023, aceasta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes, solicitând, în principal admiterea excepțiilor iar, în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul din 31.01.2023, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ. din 1865 și pe care o va admite, pentru considerentele următoare:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.".

Art. 377 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. din 1865 prevede că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel" iar potrivit alin. (2) pct. 3 din același cod, sunt hotărâri irevocabile "hotărârile date în apel, nerecurate.".

Prin urmare, împotriva hotărârilor definitive și irevocabile nu mai este posibilă exercitarea căii de atac a recursului, art. 129 din Constituție statuând totodată că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea însăși a acestora trebuie realizată în condițiile legii.

Împrejurarea că în dispozitivul deciziei recurate s-a menționat că hotărârea este supusă recursului nu poate fi înțeleasă în sensul că hotărârea pronunțată este suscectibilă a fi atacată cu recurs, posibilitatea de a folosi o cale de atac precum și condițiile de exercitare a acesteia fiind date exclusiv de lege, și nu de judecători.

Așa fiind, menționarea din eroare în dispozitivul hotărârii a căii de atac a recursului nu deschide recurentei-reclamante calea de atac pe care legea nu o prevede, și aceasta ca o consecință a principiului legalității căilor de atac.

În speța de fața decizia civilă recurată, nr. 1705/03.11.2022 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, nu reprezintă o hotărâre dată fară drept de apel sau în apel, pentru a putea face obiectul căi de atac a recursului.

Instanța supremă constată că, în cauză cererile de apel formulate de părți în dosarul nr. x/2013 au fost soluționate definitiv la 11.02.2021 prin decizia civilă nr. 230 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, decizie rămasă definitivă prin nerecurare.

Asa fiind, instanța de apel prin pronunțarea hotărârii de soluționare în mod definitiv a apelurilor s-a dezînvestit, nemaifiind posibilă reluarea judecării apelului, art. 258 C. proc. civ. din 1865 stipulând în mod expres faptul că "După pronunțarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale.".

Prin aceeași decizie, instanța de apel a reținut faptul că prin încheierea din 22.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. x/2014 s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva intimatei-pârâte B. S.A., hotărâre rămasă definitivă prin neapelare, precum și incidența dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează" și, pe cale de consecință, a constatat încetat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2060 din 20.06.2013 a Tribunalului Ialomița.

În situația în care recurenta-reclamanta ar fi fost nemulțumită de soluția pronunțată de instanța de apel prin decizia nr. 230 din 11.02.2021 cu privire la cererea de apel formulata, doar împotriva acestei decizii ar fi fost îndreptățită să formuleze calea de atac a recursului și nu ulterior, după închiderea procedurii insolvenței împotriva intimatei-pârâte și reinserția acesteia în activitatea de afaceri, să formuleze o cerere de continuare a judecării cererii sale de apel, întrucât legiuitorul nu a reglementat o astfel de cerere.

Curtea reține totodată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.".

Din analiza literală și logico-gramaticală a dispozițiilor art. 75 alin. (1) mai sus enunțate, rezultă că în măsura în care deschiderea procedurii de insolvență împotriva unei societăți care are calitatea de pârâtă într-o acțiune prin care un creditor urmărește să își realizeze o creanță asupra sa intervine în timp ce un asemenea proces se află pe rol, judecata trebuie obligatoriu suspendată, iar la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii acțiunea judiciară încetează.

Această dispoziție legală imperativă își găsește resortul în caracterul colectiv și concursual al procedurii de insolvență, creditorilor fiindu-le interzis nu numai să inițieze noi acțiuni judiciare ori extrajudiciare, pentru a-și realiza creanțele asupra averii debitorului, ci și să le mai continue, dacă erau deja începute, urmând ca valorificarea drepturilor de creanță să aibă loc exclusiv în cadrul procedurii speciale de insolvență.

Cum încheierea prin care s-a deschis procedura insolvenței fată de intimata-pârâtă a rămas definitivă, iar procedura insolvenței a fost închisă după parcurgerea cu succes a perioadei reorganizării judiciare, repunerea pe rol a acțiunii de apel este inadmisibilă.

Situațiile în care un creditor ar putea solicita repunerea pe rol a unei cauze suspendate ca efect al deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului sunt expres și limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv în situația desființări sau revocării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței ori în condițiile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 85/2014, și cum în speță nu sunt îndeplinite aceste condiții, în mod corect s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de continuare a judecării apelului.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1705/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1705/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2013, invocată de intimatul-pârât B. S.A. prin întâmpinare.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1705/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2023.