ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 138/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș – secția a II-a Civilă la 22.09.2020, creditoarea CASA DE DIFUZARE – PRESA NEW CONCEPT S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței asupra patrimoniului debitoarei A. S.R.L., în temeiul art. 70 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 85/2014.

La 12.11.2020 debitoarea A. S.R.L. a înregistrat la dosar o contestație, prin care susține că reclamanta nu deține o creanță în cuantumul cerut de lege.

La 19.01.2021 creditoarea a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat să se ia act că și-a schimbat denumirea din CASA DE DIFUZARE – PRESA NEW CONCEPT S.R.L. în B. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 310/18.03.2021, Tribunalul Timiș – secția a II-a Civilă a respins contestația debitoarei, a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei A. S.R.L. și a desemnat ca administrator judiciar provizoriu pe C..

Împotriva acestei sentințe, A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 323/A/14.06.2021, Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă a admis apelul și a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis contestația debitoarei și a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței.

Împotriva acestei decizii, B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (4) C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel și-a depășit atribuțiile judecătorești, având în vedere constatările eronate cu privire la cererea de anulare a contractului de cesiune și eludarea dispozițiilor art. 5 pct. 20 teza finală din Legea nr. 85/2014, pentru evitarea compensării și la faptul că nu a fost făcută dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ., a arătat că aceste constatări nu au niciun temei și că s-a făcut o aplicare greșită a art. 1.615 C. civ., rap. la art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, în condițiile în care instanța era învestită cu soluționarea unui apel exercitat împotriva unei sentințe date într-o cerere de deschidere a procedurii de insolvență, fiind incidentă și ipoteza de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, a dezvoltat pe larg aspecte referitoare la fondul litigiului.

La 31.01.2022 intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând excepțiile inadmisibilități, tardivității și a lipsei de interes, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 19.05.2022, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deși au fost legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.

În ședința publică de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată și căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea este o sancțiune procesuală determinată de lipsa de stăruință a părților în continuarea judecății și instituirea ei are la bază rămânerea cauzei în nelucrare și culpa procesuală a părții în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancționatorie, perimarea dă efect unei prezumții de desistare a părților care, rămânând pasive, consfințesc lipsa lor de interes în finalizarea judecății.

În speță, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 19.05.2022, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar această încheiere constituie ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății.

Așadar, condițiile perimării, așa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ., sunt îndeplinite în cauză, de la 19.05.2022 – data ultimului act de procedură și până în prezent trecând mai mult de 6 luni, interval de timp în care niciuna dintre părți nu a solicitat redeschiderea judecății.

Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416, art. 420 și art. 421 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

Întrucât recurenta a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei, în baza art. 451, 452 și 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 323/A/14.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2023.