ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 203/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1.350 și art. 1.518 C. civ., art. 72 din Legea nr. 31/1990, art. 64 lit. g), art. 115 și art. 156-157 din Legea nr. 85/2014, precum și art. 195 C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a constatat necompetența judecătorului sindic în soluționarea cauzei și s-a dispus trimiterea dosarului spre înregistrare și repartizare aleatorie secției a II-a Civile a Tribunalului Timiș.

În considerentele încheierii, s-a reținut că cererea de chemare în judecată, formulată de lichidatorul judiciar, se întemeiază pe dispozițiile C. civ. privind răspunderea contractuală decurgând din contractul de mandat și nu pe dispozițiile speciale ale art. 169 din Legea nr. 85/2014, date în competența judecătorului sindic.

Ca urmare a declinării de competență, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 1168/PI din 18 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 68/A din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul reclamantei, ca nefondat.

În considerarea motivelor de casare, recurenta a învederat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 476 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a realizat o nouă judecată asupra fondului, ci doar a reiterat ce s-a reținut în primă instanță din perspectiva afirmațiilor pârâtului, care a recunoscut că nu a predat bunurile identificate ca fiind lipsă în inventarul societății.

În acest sens, susține recurenta că instanța de apel nu a făcut o judecată proprie în calea de atac limitându-se strict la ceea ce a reținut prima instanța, fără a reda propriile motive pentru care a respins apelul reclamantei.

Potrivit recurentei, instanța de apel trebuia să solicite pârâtului probe în dovedirea celor susținute privind bunurile lipsă din inventarul societății, potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare, recurenta a prezentat situația de fapt susținând că a dovedit întrunirea condițiilor răspunderii contractuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului.

Recurenta precizează că răspunderea civilă a administratorilor potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 este supusă regulilor referitoare la mandat, fiind o răspundere specială, de natură contractuală, dar, și în temeiul legii, deoarece administratorul are, pe lângă atribuțiile, obligațiile și răspunderea stabilite conform voinței părților, și alte atribuții stabilite de lege. Prin urmare, fundamentul răspunderii civile contractuale a administratorului constă în încălcarea îndatoririlor funcției sale, pe care și-o îndeplinește în baza contractului de mandat.

Prin întâmpinarea depusă la 2 iunie 2021, intimatul-pârât C. a solicitat, în principal, admiterea excepției netimbrării recursului, întrucât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 115 din Legea nr. 85/2014, ci prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere temeiul în drept al cererii de chemare în judecată.

În subsidiar, în situația respingerii excepției netimbrării, intimatul a solicitat admiterea excepției inadmisibilității căii de atac a recursului, întrucât hotărârea atacată este definitivă de la pronunțarea acesteia, nefiind susceptibilă de exercițiul căii extraordinare de atac potrivit dispozițiilor art. 8 și art. 169 din Legea nr. 85/2014.

În continuare, intimatul a solicitat constatarea nulității căii de atac în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât criticile invocate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus, la 14 iunie 2021, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate și excepțiilor invocate de intimatul-pârât, prin întâmpinare, și admiterea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost formulată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 14 aprilie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 1 februarie 2021.

La termenul din 1 februarie 2022, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepțiile netimbrării, inadmisibilității și nulității recursului și stabilind o ordine de prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția de netimbrare a recursului invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 "sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: ...l) orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru".

Conform art. 115 alin. (1) din Legea 85/2014 "toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru".

Din analiza textelor de lege evocate rezultă că acțiunile, cererile și căile de atac introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar privind situația unor acte juridice ale debitorului, inclusiv pentru recuperarea unor creanțe, sunt scutite de la plata taxei de timbru.

Înalta Curte constată că la data formulării cererii de chemare în judecată, împotriva reclamantei era deschisă procedura insolvenței, fiind dispusă intrarea în faliment potrivit hotărârii nr. 1192 din 9 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, și că lichidatorul judiciar numit în procedura insolvenței a formulat și semnat calea extraordinară de atac.

De asemenea, se constată că lichidatorul judiciar solicită obligarea administratorului special al debitoarei, numit în temeiul art. 52-53 din Legea nr. 85/2014, la plata contravalorii bunurilor ce lipsesc din inventarul societății debitoare în perioada în care acesta a avut calitatea de administrator special al acesteia, fiind astfel incidente dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea 85/2014 privind scutirea de la plata taxei de timbru a căii extraordinare de atac formulate de lichidatorul judiciar al reclamantei.

Contrar celor susținute de intimat prin întâmpinare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât chiar dacă acțiunea este întemeiată pe dispozițiile din C. civ. referitoare la contractul de mandat, aceasta este formulată de lichidatorul judiciar al reclamantei, ca reprezentant legal al acesteia, și are ca obiect recuperarea unor sume pentru actele și operațiunile efectuate de administratorul special în procedura insolvenței reclamantei, fiind incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu prevederile art. 115 alin. (1) din Legea 85/2014.

În consecință, în considerarea dispozițiilor legale evocate, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului, întrucât calea extraordinară de atac formulată de lichidatorul judiciar al reclamantei este scutită de la plata taxei de timbru.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

Intimatul-pârât susține în mod greșit că decizia atacată este definitivă de la pronunțare potrivit art. 8 alin. (4) și art. 169 din Legea 85/2014, întrucât cauza nu este de competența judecătorului sindic pentru a atrage incidența acestor dispoziții legale.

Înalta Curte constată că prin încheierea din 21 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a constatat necompetența judecătorului sindic în soluționarea cauzei și s-a dispus trimiterea dosarului spre înregistrare și repartizare aleatorie secției a II-a Civile a Tribunalului Timiș, întrucât cererea de chemare în judecată, formulată de lichidatorul judiciar, a fost întemeiată pe dispozițiile de drept comun privind contractul de mandat din C. civ. și nu pe dispozițiile speciale ale art. 169 din Legea nr. 85/2014, date în competența judecătorului sindic.

Prin urmare, nefiind criticată calificarea dată cererii de chemare în judecată, de acțiune în răspundere contractuală întemeiată pe dispozițiile contractului de mandat din C. civ., potrivit art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 95 pct. 1 și art. 96 pct. 2 C. proc. civ., decizia pronunțată de instanța de apel nu este definitivă, părțile având posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac, în virtutea regulilor de procedură de drept comun.

Referitor la excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite și, în consecință, va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură civilă sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate este indicat formal, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici privind nemotivarea, caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei atacate ori existența unor argumente străine de natura cauzei, recurenta limitându-se să susțină că prin folosirea acelorași considerente ca prima instanță și confirmarea soluției acesteia, instanța de apel nu ar fi efectuat un control judiciar în sensul art. 476 C. proc. civ.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greșita încălcare sau aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

Mai mult, prin criticile recurentei privind necesitatea administrării de probe pentru dovedirea lipsei bunurilor din inventarul societății se tinde la o reevaluare a situației de fapt și a probelor administrate de instanțele fondului, or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel și conformitatea cu regulile de drept incidente.

Prin restul criticilor privind îndeplinirea condițiilor răspunderii în calitate de mandatar a administratorului special se reiterează ca atare motivele din apel și susținerile din cererea de chemare în judecată, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, instanța de apel ar fi încălcat normele de drept material în ceea ce privește răspunderea civilă specială legală și contractuală.

Astfel, reiterarea apărărilor formulate la instanțele fondului privind îndeplinirea condițiilor cumulative ale răspunderii contractuale, respectiv a faptei ilicite constând în lipsa protejării patrimoniului societății și încălcarea dreptului de creanță al societății prin neexecutarea obligațiilor contractuale, a prejudiciului reprezentând contravaloarea bunurilor lipsă din inventarul societății, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și a culpei intimatului-pârât, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea criticilor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din același cod, de strictă interpretare și aplicare.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, sunt întemeiate apărările formulate de intimatul-pârât prin întâmpinare, privind nulitatea recursului

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

În consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva deciziei civile nr. 68/A din 27 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile netimbrării și inadmisibilității recursului, invocate de intimatul-pârât C..

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva deciziei civile nr. 68/A din 27 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2022.