ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2022

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 35/A din 20 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins apelul declarat de apelanta- reclamantă A. S.R.L. în faliment, prin lichidator judiciar B.. împotriva sentinței civile nr. 124/NLP/PI din data de 16 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul- pârât C., având ca obiect obligație de a face; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L. – prin lichidator judiciar B.., solicitând, admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și, în rejudecarea fondului apelului, admiterea în totalitate a apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii formulate, precizate și completate, și, implicit, în principal: obligarea pârâtului C. la predarea către A. S.R.L. a următoarelor bunuri mobile: • stocuri de materii prime în valoare de 10.732,44 RON; • stocuri de produse finite rămase în gestiunea debitorului in valoare totală de 43.243,70 RON, aflate în patrimoniul S.C. A. S.R.L.; - în subsidiar, în eventualitatea în care bunurile - stocuri de materii prime și stocuri de produse finite nu mai există ori există impedimente de orice natură pentru preluarea acestora de către recurenta-reclamantă, obligarea pârâtului la plata sumei de 53.976,14 RON, reprezentând contravaloarea următoarelor bunuri mobile: stocuri de materii prime în valoare de 10.732,44 RON; stocuri de produse finite rămase în gestiunea debitorului în valoare totală de 43.243,70 RON, aflate în patrimoniul S.C. A. S.R.L. - valori stabilite în baza documentului contabil predat lichidatorului judiciar - balanța de verificare aferentă lunii septembrie 2018, precum și obligarea pârâtului C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul demers judiciar.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă a relevat istoricul în fapt al litigiului și a invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța de apel a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 64 lit. b) din Legea nr. 85/2014 și art. 84 din Legea nr. 85/2014, sens în care a precizat recurenta faptul că pârâtul C., în calitate de administrator special, a fost prezent la termenul de judecată din data de 13 septembrie 2018, în dosarul de fond de insolvență nr. 1200/30/2015, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, când s-a pus în discuție cererea de intrare în faliment debitorului S.C. A. S.R.L., judecătorul sindic rămânând în pronunțare pe cererea de intrare în faliment. Mai mult decât atât, intimatul- pârât C. a formulat concluzii orale în fața instanței, solicitând respingerea cererii de intrare în faliment.

Astfel, consideră că concluziile absurde reținute în considerentele hotărârii atacate de către judecătorul sindic, cât și de către instanța de apel, în sensul că lichidatorul judiciar ar fi avut cunoștință despre aceste operațiuni de vânzare și le-ar fi aprobat, sunt total eronate, nu sunt susținute de probe și din punct de vedere juridic, nu au relevanță în prezenta cauză, depoziția martorului, angajat al societății, în raporturi contractuale cu societatea și implicit cu pârâtul, fiind subiective și indirecte.

Totodată, mai arată recurenta-reclamantă, Curtea de Apel reține faptul că "e culpa lichidatorului că nu a procedat în consecință, la inventarierea stocului de produse, așteptând până la sfârșitul lunii noiembrie, în condițiile în care era vorba de stocuri de carne - deci produse perisabile. Astfel, lichidatorul nu îți poate invoca propria culpă pentru a-și crea un avantaj - nemo auditur propriăm turpitudinem allegans", în opinia recurentei, interpretând și aplicând greșit dispozițiile art. 152 din Legea nr. 85/2014.

Administratorul special al debitoarei insolvente, pârâtul C., din punct de vedere al dispozițiilor legii insolvenței, a efectuat în mod nelegal aceste operațiuni de vânzare, respectiv, de girare a acestor bilete la ordin - dacă au fost girate în realitate, fraudând creditorii, fără avizul administratorul/lichidatorului judiciar, al judecătorului sindic sau al adunării generale a creditorilor.

Susține recurenta- reclamantă că instanța de apel a analizat în mod sumar, superficial, situația de fapt, raportându-se la norme de drept comun, și nu a aplicat dispozițiile legii insolvenței.

Mai precizează recurenta că administratorul special C. a fost notificat de către lichidatorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii de faliment împotriva debitorului S.C. A. S.R.L., respectiv ridicarea dreptului de administrare a debitorului, prin comunicarea notificării nr. x/01.10.2018 prin scrisoare cu confirmare de primire, respectiv prin e-mail.

De asemenea, lichidatorul judiciar a comunicat administratorului special adresa nr. x/01.11.2018, prin poștă cu scrisoare cu confirmare de primire și prin e-mail, cu privire la predarea de urgență a tuturor stocurilor existente în averea debitorului, iar administratorul special C. nu a răspuns solicitărilor lichidatorului judiciar și nu a predat stocurile de materii prime și produse finite în valoare totală de 53.976,14 RON.

Intimatul- pârât C. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 2 mai 2022, prin care, pe cale de excepție, a invocat nulitatea recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea, ca fiind nefondat, a recursului formulat, și menținerea, ca fiind temeinică și legală a hotărârii recurate.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu nulitatea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici de nelegalitate care să se încadreze în acest motiv.

Astfel, cererea de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate subsumate vreuneia dintre ipotezele reglementate de acest motiv de casare, respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material prin hotărârea atacată, Înalta Curte reținând că prin cererea de recurs au fost formulate critici care vizează numai temeinicia deciziei recurate.

Astfel, recurenta-reclamantă nu își fundamentează criticile din cererea de recurs pe încălcarea sau greșita aplicare a unor norme de drept material, ci pe aspecte factuale ale cauzei, încercând să demonstreze în recurs că intimatul-pârât avea posesia de fapt a bunurilor a căror predare o solicită, și toate demersurile efectuate, inclusiv, pe perioada procedurii.

Analizarea acestor aspecte ar presupune însă reevaluarea probatoriului. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu pot fi reevaluate probele administrate în cauză în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanțele devolutive.

De altfel, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. limitează controlul judiciar realizat în recurs la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De asemenea, simpla evocare a conținutului art. 64 lit. b) din Legea nr. 85/2014, ori art. 84 din aceeași lege nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate, în condițiile în care nu s-a argumentat în ce a constat încălcarea sau aplicarea greșită a acestor norme de drept material.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta- reclamantă S.C. A. S.R.L. – prin lichidator judiciar B.. împotriva deciziei civile nr. 35/A din 20 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2022.