ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 12/2023

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov – secția I Civilă, la data de 15 iunie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 405/09.06.2020 emisă de B. S.R.L. pentru motive de netemeinicie și nelegalitate și repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării în funcție, actualizată cu rata inflației, până la data plății efective. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 79 și 80 alin. (1), (2) și 3 din Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr. 479/MAS din 1 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I Civilă, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. și, în consecință, s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 405/09.06.2020, emisă de B. S.R.L. și repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării reclamantului A. în funcția deținută anterior concedierii. De asemenea, a fost obligată societatea intimată să-i plătească reclamantului drepturile salariale și celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării în funcție, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta B. S.R.L. Totodată, pârâta a solicitat și suspendarea executării provizorii a sentinței apelate. Prin încheierea de ședință din 20 iulie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea pârâtei B. S.R.L. privind suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 479/MAS din 1 aprilie 2021, pronunțate de Tribunalul Brașov – secția I Civilă. Prin aceeași încheiere, a dispus restituirea în favoarea apelantei B. S.R.L. a cauțiunii în valoare de 2.000 de RON, depusă la C., consemnată cu recipisa nr. x din 12.07.2021, la dispoziția Curții de Apel Brașov, în dosarul civil nr. x/2020 și a respins cererea intimatului având ca obiect obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 20 iulie 2021, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii din 20 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea încheierii recurate, cu consecința admiterii cererii de suspendare a hotărârii apelate, până la soluționarea apelului. Intimatul-reclamant A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. Totodată, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 440 RON, atașând dovezi în acest sens.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a dispus suspendarea judecării recursului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 27 octombrie 2022 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea discutării perimării, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a depus la dosar, la data de 16 ianuarie 2023, cerere de renunțare la judecata recursului, având în vedere că părțile au încheiat o tranzacție, prin care au înțeles să soluționeze litigiul pe cale amiabilă. Potrivit art. 248 C. proc. civ. (1) instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele: Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător. Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni. Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei. Înalta Curte constată că judecarea recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni. Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 20 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă. În ceea ce privește cererea formulată de intimatului-reclamant A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că cererea de suspendare provizorie, care vizează recursul pendinte, este un incident procedural, care nu se referă la fondul pretențiilor deduse judecății, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât pretențiile formulate cu acest titlu vor fi valorificate în totalul cheltuielilor de judecată aferente procesului și vor fi solicitate cu prilejul soluționării fondului cauzei.