ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin decizia civilă nr. 68 din data de 22 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă-pârâtă reconvențional A. împotriva sentinței civile nr. 968/PI din data de 7 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019.

A admis apelul formulat de apelanții-pârâți-reclamanți reconvențional B. și C. împotriva aceleiași sentințe civile.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvențional B. și C. în contradictoriu cu reclamantă-pârâtă reconvențional A..

A înlocuit cu plata sumei de 1.500 RON lunar întreținerea în natură datorată reclamantei-pârâte reconvențional A. de către pârâții-reclamanți reconvențional B. și C. în temeiul contractului de întreținere autentificat sub nr. x din data de 8 decembrie 2017 de notarul public D. din cadrul Societății Profesionale Notariale D. și E. din Timișoara.

A obligat pe reclamanta-pârâtă reconvențional A. să plătească pârâților-reclamanți reconvențional B. și C. suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.

A menținut în rest sentința apelată.

A obligat pe apelanta A. să plătească apelanților B. și C. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 68 din data de 22 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs reclamanta A..

I.3. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12 iulie 2021 și a fost repartizată spre soluționare completului nr. 2, astfel cum rezultă din raportul ECRIS aflat la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din data de 16 iulie 2021, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților-pârâți la data de 6 septembrie 2021, iar aceștia, în termen legal, au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat, precum și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 11 octombrie 2021, iar aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În cauză, prin rezoluția din data de 11 octombrie 2021, a fost fixat termen de judecată la data de 16 noiembrie 2021, cu citarea părților în ședință publică.

Prin cererea depusă la data de 22 octombrie 2021, recurenta-reclamantă a arătat că înțelege să renunțe la judecarea recursului formulat.

Intimații-pârâți au depus punct de vedere, prin care au arătat că sunt de acord cu cererea de renunțare la judecata recursului și au precizat că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.

La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecata recursului formulate de recurenta-reclamantă, iar, după deliberare, a repus cauza pe rol pentru verificarea condițiilor prevăzute de art. 464 alin. (2) raportat la art. 463 C. proc. civ. cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta-reclamantă A.. A dispus emiterea unei adrese către recurenta-reclamantă cu mențiunea de a se prezenta personal în fața instanței sau să de a înfățișa un înscris autentic privind cererea de renunțare la judecata recursului și a fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2022.

Prin încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2022, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 68 din data de 22 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reținând că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin încheierea de la termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2021.

Prin rezoluția din data de 28 septembrie 2022, a fost fixat termen la data de 17 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților în vederea discutării excepției perimării cererii de recurs.

La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2023, Înalta Curte a invocat excepția perimării cererii de recurs și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceiași articol prevede că: "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea se poate constata și din oficiu, conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, este necesar ca pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecării cererii de recurs, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 18 ianuarie 2022, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

În cauză, termenul de perimare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 18 iulie 2022 (luni).

Din verificarea actelor dosarului, rezultă că, din momentul în care judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. (18 ianuarie 2022), părțile nu au formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu au efectuat vreun alt act de procedură.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că în termenul prevăzut de lege, din lipsa de diligență a părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 68 din data de 22 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2023.