ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 78/2023

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca: Prin sentința civilă nr. 4411 din 8 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020, rămasă irevocabilă, s-a admis contestația formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A. și, în consecință, s-a constatat că a intervenit perimarea executării silite în dosarele de executare nr. 660/2011 și 661/2011 înregistrate pe rolul SCPEJ D.. Au fost anulate actele de executare silită efectuate în dosarele anterior menționate. Al doilea litigiu - dosar nr. x/2021:

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca: Prin sentința civilă nr. 7916 din 10 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis în parte cererea formulată de debitorii A. și B. și s-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarele nr. x/2011 și nr. y/2011 ale SCPEJ D., prin restituirea către debitori a sumei de 136.006 RON, din care suma de 12.006 RON recuperați prin poprire și 124.000 RON recuperați prin vânzare silită imobiliară.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj: Prin decizia civilă nr. 63/R din 7 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, s-a respins recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 7916/2021 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca. S-a admis recursul formulat de pârâta C. S.A., cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în sensul că s-a respins în întregime cererea de întoarcere a executării silite.

Cererea de revizuire: Împotriva deciziei civile nr. 63/R din 7 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Cluj, reclamanții A. și B. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub dosar nr. x/2022, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia nr. 279/R din 20 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 63/R din 7 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Cluj.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 279/R din 20 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, revizuenții A. și B. au formulat recurs. În cuprinsul motivelor de recurs, recurenții-revizuenți au arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor procedurale prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., instanța de apel reținând, în mod greșit, că judecățile finalizate cu pronunțarea hotărârilor reclamate ca fiind contradictorii nu ar avea același obiect, interpretând eronat ceea ce se înțelege prin noțiunea "una și aceeași pricină". Obiectul celor două litigii are la bază și vizează dezlegarea aceleiași pricini dintre părți, privită din unghiuri și în etape diferite, respectiv constatarea perimării executării silite și, ulterior, aplicarea în concret a efectelor acestei sancțiuni. Ceea ce au solicitat instanței de revizuire nu a fost să se constate o identitate de obiect totală între cele două hotărâri, ci o identitate de obiect parțială între hotărârea pronunțată în contestația la executare, respectiv sentința civilă nr. 4411/2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020, și o chestiune incidentală invocată în cadrul dosarului nr. x/2021 de întoarcere a executării, anume excepția autorității lucrului judecat a primei hotărâri - sentința civilă nr. 4411/2020. Apreciază că poate exista identitate de obiect, nu doar între două capete de cerere principale, ci și între obiectul unei cereri principale și obiectul unei cereri incidentale sau al unei excepții, atunci când, precum în speță, chestiunea juridică evocată și efectele sunt aceleași. Recurenții-revizuenți au menționat că prin cererea de revizuire au înțeles să critice partea din decizia civilă nr. 63/R/2022 cu privire la care au solicitat să se constate că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 4411/2020, respectiv soluția pe care Tribunalul a dat-o cu privire la excepția autorității de lucru judecat, prin care s-a produs efectul contrarietății față de hotărârea definitivă pronunțată anterior în procedura contestației la executare. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, se arată că instanța de revizuire a apreciat greșit că, pentru admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se impune verificarea unei condiții nescrise, respectiv aceea ca în procesul finalizat prin pronunțarea hotărârii pretins potrivnică să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Acest raționament al instanței reprezintă un sofism potrivit căruia, prin casarea hotărârii potrivnice, instanța de revizuire ar încălca ea însăși autoritatea de lucru judecat a hotărârii revizuite, ceea ce ar însemna, în aprecierea recurenților, să fie negat însăși rolul instanțelor de control judiciar și al căilor de atac, respectiv acela de a exercita controlul asupra hotărârilor nelegale și de a anula în tot sau în parte hotărârea sau partea din hotărâre constatată ca fiind nelegală. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței supreme la 21 noiembrie 2022 și prin repartizare aleatorie a primit termen de judecată la 19 ianuarie 2023, când instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepției tardivității. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Cu privire la excepția tardivității, se constată că în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar intimata C. S.A. nu a prezentat argumentele concrete ce susțin excepția invocată, mărginându-se a expune norma prevăzută de art. 301 C. proc. civ. prin care legiuitorul a stabilit termenul general de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Procedând la verificarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost comunicată recurenților-revizuenți la 28 octombrie 2022, iar recursul a fost transmis prin e-mail la 14 noiembrie 2022 (zi lucrătoare de luni) - ultima zi a împlinirii termenului de recurs, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ. Reiese, așadar, că recursul formulat de revizuenții B. și A. a fost depus cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., astfel încât excepția tardivității invocată de intimata C. S.A. urmează a fi respinsă. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Deși calea de atac a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate de recurenții-revizuenți sunt susceptibile de încadrare numai în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la greșita aplicare de către instanța de revizuire a prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. Se are în vedere faptul că în cuprinsul motivelor de recurs nu se identifică vreo critică referitoare la încălcarea de către instanța de revizuire a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., precum și faptul că excepția puterii lucrului judecat prevăzută de art. 166 C. proc. civ., la care se face trimitere, este o excepție de fond. În speță, prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A., curtea de apel reținând că nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, obiectul celor două judecăți finalizate cu pronunțarea hotărârilor pretins contradictorii este diferit - prima hotărâre (sentința civilă nr. 4411 din 8 septembrie 2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca) a fost pronunțată într-o contestație la executare având ca obiect constatarea perimării executării silite și anularea formelor de executare, iar cea de a doua hotărâre (decizia civilă nr. 63/R din 7 iunie 2022 a Tribunalului Cluj) a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect întoarcerea executării silite, iar pe de altă parte, s-a reținut că în procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii pretins potrivnice, a cărei anulare s-a solicitat, a fost invocată și s-a analizat autoritatea de lucru judecat decurgând din sentința civilă nr. 4411 din 8 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca. Într-o primă critică, recurenții-revizuenți au arătat că hotărârea instanței de revizuire a fost dată cu încălcarea normelor procedurale prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., instanța de apel reținând, în mod greșit, că judecățile finalizate cu pronunțarea hotărârilor reclamate ca fiind contradictorii nu ar avea același obiect, interpretând eronat ceea ce se înțelege prin noțiunea "una și aceeași pricină". În argumentarea acestei critici, recurenții fac trimitere la existența unei identități parțiale de obiect între hotărârea pronunțată în contestația la executare și chestiunea incidentală – excepția autorității de lucru judecat – invocată în dosarul având ca obiect întoarcere la executare. După prezentarea unor aspecte de ordin teoretic legate de posibilitatea existenței unei identități de obiect, nu doar între două capete de cerere principale, ci și între obiectul unei cereri principale și obiectul unei cereri incidentale sau al unei excepții, recurenții conchid subliniind faptul că prin cererea de revizuire au criticat partea din decizia revizuită cu privire la care au solicitat să se constate că încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv "soluția pe care Tribunalul a dat-o cu privire la excepția autorității de lucru judecat, prin care s-a produs efectul contrarietății față de hotărârea definitivă pronunțată anterior în procedura contestației la executare". Se constată că, astfel cum a fost formulată cererea de recurs, susținerile recurenților-revizuenți îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate a deciziei nr. 63/R din 7 iunie 2022, vizând modul în care Tribunalul Cluj a apreciat cu privire la autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin sentința nr. 411 din 8 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, recurenții fiind nemulțumiți de soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la excepția autorității de lucru judecat. Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat. Decizia nr. 312/2017 pronunțată de Curtea Constituțională, la care recurenții-revizuenți fac trimitere în cererea de recurs, vizează soluționarea chestiunii legate de autoritatea de lucru judecat, aspect asupra căruia instanța de revizuire nu s-a pronunțat. În cauză, Curtea de Apel Cluj a constatat doar că în considerentele deciziei revizuite s-au invocat și s-au analizat efectele autorității de lucru judecat decurgând din sentința nr. 4411 din 8 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac – aceea ca în procesul finalizat prin pronunțarea hotărârii pretins potrivnice să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat. Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor irevocabile prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestui principiu. Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni" (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009). Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevede că revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă, astfel cum s-a arătat, instituția autorității de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară. În acest sens, tripla identitate - condiție de admisibilitate a cererii de revizuire - trebuie analizată în raport cu dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate". Contrar susținerilor recurenților-revizuenți, într-o legală interpretare a noțiunii de "una și aceeași pricină", instanța de revizuire a reținut că primul litigiu a avut ca obiect o contestație la executare – prin care s-a solicitat constatarea perimării executării silite și anularea formelor de executare, iar obiectul celui de-al doilea dosar a fost întoarcerea executării silite. Cum obiectul celor două judecăți finalizate cu pronunțarea hotărârilor pretins potrivnice este diferit, instanța a concluzionat că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Față de cele expuse, se constată că este nefondată critica formulată de recurenții-revizuenți vizând faptul că instanța de revizuire ar fi aplicat/interpretat în mod greșit ceea ce se înțelege prin noțiunea "în una și aceeași pricină", susținută de recurenți prin existența unei identități parțiale de obiect între cauzele în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice, susținere ce face trimitere, în fapt, la soluția pronunțată cu privire la autoritatea de lucru judecat. Al doilea motiv de recurs face referire la faptul că instanța de revizuire ar fi apreciat greșit că, pentru admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se impune verificarea unei condiții nescrise, respectiv aceea ca în procesul finalizat prin pronunțarea hotărârii pretins potrivnice să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Critica este nefondată. Astfel cum anterior s-a argumentat, suportul unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl constituie respectarea principiului autorității de lucru judecat, astfel încât, pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire axată pe un atare temei de drept trebuie verificată îndeplinirea anumitor condiții ce decurg din interpretarea coroborată a prevederilor legale incidente în cauză (ce fac trimitere la tripla identitate de părți, obiect și cauză). Rațiunea verificării îndeplinirii acestor condiții o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Condiția ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată și soluționată în cel de-al doilea litigiu, deși nu este expres prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezultă din interpretarea acestui text prin raportare la regulile care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre irevocabilă neputând fi cenzurată sub aspectul legalității și temeiniciei soluției date cu privire la excepția autorității de lucru judecat, această soluție beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate. Necesitatea îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate și în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei chestiuni de drept. Așadar, cum în mod legal a reținut instanța de revizuire, una dintre condițiile impuse pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiții, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune însăși autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepția puterii de lucru judecat. Un argument în plus pentru existența acestei condiții este dat și de considerentul că, dacă revizuirea ar fi admisibilă, ar însemna ca instanța sesizată cu soluționarea cererii de revizuire să nu se limiteze doar la anularea celei din urmă hotărâri, ci să examineze și modul de rezolvare a excepției autorității de lucru judecat, exercitând astfel un control judiciar ce nu se poate realiza prin intermediul revizuirii. Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, în legala aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța de revizuire a reținut că prin decizia civilă nr. 63/R din 7 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost analizată problema autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 411 din 8 septembrie 2020 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, astfel încât nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a revizuirii ce impune ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs nu sunt fondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.