ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1401/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 450.000 RON cu titlu de despăgubire pentru perioada 1 septembrie 2015 -1 octombrie 2017 reprezentând chiria în sumă de 18.000 RON/lună, neîncasată ca urmare a nevalorificării contractului de închiriere nr. x din 20 octombrie 2013.

Tribunalul Maramureș, prin încheierea din 27 iunie 2018 a respins cererea de suspendare formulată de pârâta B. S.A., întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la soluționarea dosarului penal nr. x/2017, a revenit asupra probei cu înscrisuri încuviințată la termenul anterior și a respins cererea de disjungere a cererii de chemare în garanție.

Prin sentința civilă nr. 69 din 18 iulie 2018,Tribunalul Maramureș a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a obligat pârâta S.C. B. S.A. la plata către reclamanta a sumei de 450.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru perioada 1 septembrie 2015 - 1 octombrie 2017 și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. B. S.A., în contradictoriu cu Direcția Silvică Maramureș.

Împotriva încheierii din 27 iunie 2018 și a sentinței civile nr. 69 din 18 iulie 2018 a formulat apel B. S.A., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a încheierii, în sensul admiterii cererii de suspendare a judecății cauzei și pe cale de consecință, anularea sentinței apelate; schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de A. S.R.L. ca neîntemeiată; schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție formulată de B., cu consecința obligării în solidar a chematelor în garanție la plata sumei pe care apelanta ar fi obligată să o achite către A. S.R.L, inclusiv cheltuielile de judecată, care, la momentul formulării cererii de apel, se cifrează la valoarea de 461.105 RON.

Prin decizia civilă nr. 310/2019 din 27 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de S.C. B. S.A.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă B. S.A. a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1526 din 30 iulie 2020, a admis recursul declarat de pârâtă B. S.A., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 135/2021 din 15 martie 2021, a respins apelul declarat de apelanta B. S.A.

Împotriva deciziei civile nr. 135/2021 din 15 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, recurenta-pârâtă B. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, în principal reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea cererii de apel, iar în subsidiar casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținere, autorul căii de atac a arătat că decizia recurată nu este motivată în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, în cuprinsul acesteia fiind redate exclusiv considerentele instanței de apel cu privire la primul capăt al cererii de apel, fără să existe nicio referire, sub aspectul motivării, la soluția pronunțată cu privire la al doilea capăt al cererii de apel, ce vizează cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a susținut că instanța de apel, în rejudecare, a aplicat în mod greșit normele de drept material incidente, reținând în mod nelegal că în cauză ar fi îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale, ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 1357 din C. civ. și că nu ar fi îndeplinite condițiile de exonerare de răspundere civilă delictuală reglementate de art. 1534 din același act normativ.

Se cuvine menționat, în mod prioritar, că potrivit art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Luând în analiză actele dosarului și decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte ia act că recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În cadrul primului motiv de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut omisiunea instanței de apel de a examina toate motivele de apel, anume nu a răspuns criticilor formulate de recurenta-pârâtă referitoare la soluționarea cererii de chemare în garanție.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au admis/înlăturat cererile părților.

Procesul civil finalizat prin hotărârea asupra fondului, cu garanțiile oferite de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, înglobează dreptul părților de a fi "ascultate", adică examinate în mod real de către instanța sesizată.

Motivarea unei decizii este un silogism, care nu presupune prezentarea unui răspuns tuturor argumentelor aduse de părți - desigur, nici ignorarea lor -, dar care impune cu necesitate un răspuns la cele fundamentale, susceptibile prin conținutul lor să influențeze soluția.

Prin analiza parțială a motivelor de apel, Curtea de apel a lăsat necercetată o parte semnificativă a criticilor formulate în calea de atac a apelului.

Astfel, al doilea capăt al cererii de apel a vizat caracterul neîntemeiat al soluției instanței de fond cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă, iar prin decizia nr. 1526 din 30 iulie 2020, pronunțată de instanța supremă în prezenta cauză în primul ciclu procesual, s-a reținut în mod explicit că "decizia atacată [Decizia instanței de apel din primul ciclu procesual] nu cuprinde motivarea în fapt si în drept referitoare la toate aspectele si apărările invocate pentru o judicioasă soluționare a cauzei, atât cu privire la acțiunea principală, cât și la cererea de chemare în garanție, această critică subsumându-se deopotrivă pct. 6 și 8 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ.." pag. 6 din decizie.

În lipsa unei devoluări totale a cauzei, în limitele determinate de ceea ce s-a apelat și de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, nu se poate exercita controlul de legalitate asupra deciziei pronunțate în apel, lipsind considerentele hotărârii la care să se raporteze instanța de recurs în efectuarea controlului de legalitate.

Argumentele prezentate în acest sens de recurentă se circumscriu ipotezei relative la absența motivării, în contextul în care lipsesc considerentele care să justifice hotărârea adoptată cu privire la cererea de chemare în garanție.

În absența unui examen efectiv al acestor critici, Înalta Curte nu poate verifica, în temeiul art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, deoarece aspectele criticate în recurs, deși invocate și prin cererea de apel, nu se regăsesc analizate în considerentele deciziei ce constituie obiectul recursului.

Așadar, este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât instanța de apel a omis să analizeze o parte din motivele de apel, anume criticile privind netemeinicia soluției de respingere a cererii de chemare în garanție.

În temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, cu consecința casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Față de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs, subsumate pct. 8 al art. 488 alin. (1) din același cod.

În rejudecare, instanța de apel, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza și cererea de chemare în garanție din perspectiva criticilor formulate prin cererea de apel și va pronunța o hotărâre prin care va răspunde acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 135/2021 din 15 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.