Decizia nr. 75/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 32/2020 a Tribunalului Suceava

Circumstanțele cauzei Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la 20 mai 2020 și înregistrată sub nr. x/2020, revizuenta A., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Suceava - Direcția Buget, Contabilitate și Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate - Persoane Fizice, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 272 din 5 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă la 5 martie 2020 și primită de revizuenta la 11 mai 2020, cu precizarea că decizia de mai sus este potrivnică deciziei nr. 3710A din 11 decembrie 2019 pronunțate de Judecătoria sectorului 3 București, iar revizuirea acesteia se încadrează în prevederile art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 32 din 22 septembrie 2020, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă. Prin decizia civilă nr. 1179A din 21 aprilie 2021 Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta A. și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, reținând, în esență, că hotărârea potrivnică invocată de revizuentă este decizia civilă nr. 3710A din 11 decembrie 2019 a Tribunalului București, secția a III-a civila, depusă la dosar. Cauza a fost înregistrată la 14 iunie 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2020.

Hotărârea pronunțată de instanța de revizuire Prin decizia civilă nr. 1421 A din 22 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 272 din 5 martie 2020 pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2018.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii date de instanța de revizuire a declarat recurs revizuenta A.. În cuprinsul cererii de recurs, ce nu a fost încadrată în drept, revizuenta a invocat, în esență, faptul că, în cauză, cererea de revizuire a fost respinsă de Curtea de Apel, ca inadmisibilă, cu motivarea principală că hotărârea dată de Tribunalul Suceava nu este o hotărâre ce vizează fondul cauzei, ci numai excepția netimbrării fondului. A arătat că această hotărâre este nedreaptă, iar intimatul ar putea ignora soluția dată de Tribunalul București și ar putea proceda la executarea silită a revizuentei, deși nu are titlu valabil. Cu toate că, în hotărârea recurată, a fost menționat faptul că, în apel, la Tribunalul Suceava, revizuenta a invocat autoritatea de lucru judecat, totuși nu a fost luat în seamă acest aspect, reținându-se că prin decizia a cărui revizuire o solicită a avut prioritate excepția netimbrării, nu a soluționării fondului cauzei. În acest sens, a anexat, la memoriul de recurs, adresele din 10 decembrie 2019, 13 februarie 2020 și 19 februarie 2020 depuse în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava și care dovedesc solicitarea de constatare a autorității de lucru judecat, ce nu a fost analizată, în concret, în revizuire. În concluzie, a solicitat admiterea recursului și, în principal, anularea hotărârii atacate și admiterea cererii de revizuire, cu consecința anulării hotărârii a cărei revizuire se cere.

Apărările formulate de părți Intimatul Municipiul Suceava – Direcția Buget, Contabilitate și Fiscalitate – Serviciul Fiscalitate Persoane Fizice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Revizuenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a cerut înlăturarea apărărilor intimatului și admiterea recursului.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 18 august 2022, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul a fost timbrat corespunzător și că completul de filtru urmează a aprecia asupra încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., inclusiv asupra excepției de nulitate a recursului invocate prin întâmpinare. Completul de filtru C4, la 19 septembrie 2022, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurenta-revizuentă a depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 19 ianuarie 2023, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol. Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În speță, se constată că susținerile invocate de recurenta-revizuentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât recurenta indică formal doar faptul că hotărârea recurată este nedreaptă, fără a dezvolta și a arăta însă motivele pentru care decizia ar trebui casată în raport cu considerentele reținute de instanța de revizuire. Or, instanța de revizuire a reținut că "că nu este întrunită condiția caracterului contradictoriu al celor două hotărâri, aspect care este de natură să atragă constatarea neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a revizuirii grefate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel cum s-a arătat supra, obiectul revizuirii se raportează la soluționarea ambelor cauze prin cele două decizii definitive pronunțate în apel, iar nu prin raportare la soluțiile pronunțate de instanțele de fond, ambele soluții date în calea de atac fiind în sensul respingerii apelului ca nefondat, ca atare nu se poate susține existența unor hotărâri contradictorii. Mergând mai departe, de vreme ce al doilea proces a fost soluționat prin valorificarea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, rezultă că nu a fost antamat fondul cauzei, or, în cazul celui de-al doilea proces în etapa procesuală a apelului putea fi valorificată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri doar în cazul reluării judecății pe fond, respectiv în cazul în care apelul în dosarul nr. x/2018 ar fi fost considerat fondat și s-ar fi procedat la evocarea fondului." Aspectele analizate de instanța de revizuire nu au fost criticate de recurentă prin memoriul de recurs, aceasta reluând criticile din căile de atac anterioare referitoare la soluționarea greșită a fondului cauzei, considerând că în al doilea proces, ce nu a fost soluționat pe fond, fiind anulată, ca netimbrată, contestația la executare formulată de revizuentă, soluție menținută în apel, nu s-ar fi ținut cont de autoritatea de lucru judecat a primei decizii, chestiune ce nu este de natură a putea fi încadrată în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., din moment ce instanța de revizuire a reținut că în al doilea proces nu a fost antamat fondul cauzei pentru a putea fi invocată autoritatea de lucru judecat, fapt ce nu a fost combătut de revizuentă. Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenta-revizuentă nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, criticile, nestructurate din punct de vedere juridic, reprezentând, în fapt, critici la adresa soluțiilor pronunțate în litigiul din care derivă cererea de revizuire, aceasta neînțelegând să combată, cu argumente juridice, raționamentul Curții de Apel pentru care a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire. În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurentei nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenta-revizuentă nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.