ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 64/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 2 mai 2022, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a suspendat judecata cauzei având ca obiect cererea de revizuire a deciziei civile nr. 59 din data de 07 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A., pentru lipsa părților, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., arătând că a formulat cerere de amânare la termenul din 2 mai 2022 și, totuși, Curtea de Apel a suspendat cauza.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 17 iunie 2022, a dispus efectuarea formalităților reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 19 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția nulității recursului și pe care o admite, reținând următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., revizuentul menționând doar că la termenul din 2 mai 2022, în fața instanței de revizuire, a formulat cerere de amânare a cauzei, fără a dezvolta vreo altă critică cu privire la faptul că, în speță, Curtea de Apel a suspendat judecata cererii de revizuire, astfel că aspectul invocat de recurent nu vizează nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat, în mod efectiv, greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că niciuna din părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță, iar la dosar nu a fost depus, de nicio parte, vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă.

Cum memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele încheierii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul-revizuent nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 2 mai 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2023.