ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr. x/2018, la data de 23 februarie 2018, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând obligarea pârâtului să plătească reclamantelor contravaloarea lipsei de folosință pentru apartamentul situat în Onești, județul Bacău, pentru ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii și până la data la care pârâtul va evacua apartamentul, de bunăvoie sau silit. Reclamantele au solicitat cheltuieli de judecată. Cererea nu a fost motivată în drept.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Onești Prin sentința civilă nr. 562 din 27 martie 2020, Judecătoria Onești a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate cu privire la numele reclamantei Dana-Elena, în sensul că în loc de D., cum din eroare a fost trecut, se va trece B.; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A. și B. împotriva pârâtului C.; a obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 18.473 RON, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru apartamentul situat în Onești, județul Bacău, pentru perioada aprilie 2016 - iunie 2018; a obligat pârâtul să plătească reclamantelor cheltuieli de judecată în sumă de 1.510 RON, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru și onorariu de expert; a dispus ca B.L.E.T.J. din cadrul Tribunalului Bacău să efectueze plata către expertul tehnic judiciar ing. E. a sumei de 800 RON, reprezentând onorariu pentru expertiza efectuată în cauză, depus de reclamante conform chitanței nr. x din 16.102018, eliberată de F..

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă Prin decizia nr. 28 din 17 ianuarie 2022, Tribunalul Bacău, sectia I civilă a admis excepția perimării și a constatat perimată judecata apelului declarat de apelantul-pârât C. împotriva sentinței civile nr. 562 din 27 martie 2020, pronunțate de Judecătoria Onești.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 264 din data de 08 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău, sectia I civilă a admis excepția tardivității și a respins recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 28 din 17 ianuarie 2022, pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B., ca tardiv formulat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 264 din data de 08 iunie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a declarat recurs (cererea fiind intitulată apel, însă înregistrată drept recurs) pârâtul C., care, fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susținut că instanța de judecată nu a luat în considerare înscrisurile aflate la dosar, care relevă implicarea sa materială în timpul celor aproape 22 de ani cât a durat conviețuirea cu soția sa. Totodată, a precizat că nu s-a ținut cont de hotărârea de evacuare a recurentului din apartamentul în care au rămas o serie de obiecte mobiliare, la care s-au adăugat îmbunătățirile aduse pe parcursul anilor, confirmate printr-un inventar de către doamna executor judecătoresc G., și nici de justificarea celor două moștenitoare cum că ar fi obținut o anumită sumă de bani prin închirierea apartamentului, împrejurare care nu corespunde realității, întrucât, după evacuarea recurentului, apartamentul a fost vândut unei persoane, care la rândul său l-a revândut alteia.

Apărările formulate în cauză Intimatele-reclamante nu au depus întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele: Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Controlul judiciar al hotărârii judecătorești este condiționat, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condițiile legii. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului.", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." În accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului. Așadar, indiferent de soluția la care s-a oprit instanța de recurs, formularea textului induce ideea de definitivare a hotărârilor pronunțate în recurs. Or, pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Astfel se constată că, în litigiul pendinte, decizia civilă nr. 264 din data de 08 iunie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât C., împotriva deciziei civile nr. 28/17.01.2022 pronunțate de Tribunalul Bacău – secția I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B., Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs ce a fost respins ca fiind tardiv formulat, aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunțată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât C., este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 264 din data de 08 iunie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea intitulată apel formulată de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 264 din data de 08 iunie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.