Decizia nr. 519/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 2438/2019 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 20 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat anularea deciziei de invalidare nr. 23001/15.11.2018 și a solicitat constatarea calității sale de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin puncte pentru imobilul preluat abuziv compus din teren și construcție, situat în Mun. Ploiești, jud. Prahova, str. x (fostă str. x), validarea dispoziției nr. 728/2006 emisă de Primăria Mun. Ploiești, obligarea C.N.C.I. să emită decizia de compensare prin puncte, în proporție de 1/3 din valoarea imobilului, cu cheltuieli de judecată. În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 165/2013.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă Prin sentința civilă nr. 2438 din data de 22 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată. Împotriva sentinței civile nr. 2438 din data de 22 octombrie 2019 a declarat apel reclamanta A..

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauza cu minori și de familie Prin încheierea de ședință din data de 08 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a III civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 2438 din data de 22 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul București – secția a V-a civilă, pentru lipsa părților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din data de 08 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamanta A.. Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru reluarea judecății. În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a învederat că, deși pentru termenul de judecată din data de 08 februarie 2022 a formulat cerere de amânare a cauzei pentru lipsa raportului de expertiză, instanța de apel, în mod neîntemeiat, a dispus suspendarea judecății apelului pentru lipsa părților. De asemenea, a susținut că cererea de amânare a fost transmisă instanței pe adresa de e-mail registraturaS3x@x.ro la data de 07 februarie 2022 ora 12:14, astfel cum rezultă din înscrisul atașat cererii de recurs. În drept au fost invocate dispozițiile art. 414 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Intimata-pârâtă a susținut că la dosar nu se regăsește solicitarea părții adverse formulată în temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ., ci doar cererea de amânare a cauzei, depusă la dosar la data de 07 februarie 2022, însă fără a menționa în cuprinsul său că dorește judecarea cauzei în lipsă. Prin urmare, în mod corect, instanța de apel a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 411 C. proc. civ. În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C. proc. civ., Legea nr. 10/2001, republicată, H.G. nr. 250/2007 și Legea nr. 165/2013. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat a rămas fără interes pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Legiuitorul român definește, în art. 29 C. proc. civ., acțiunea civilă ca fiind un ansamblu de mijloace procesuale pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces. Condițiile de exercitare a acțiunii civile trebuie îndeplinite nu numai la declanșarea acțiunii civile prin sesizarea instanței cu cererea de chemare în judecată, ci și pentru punerea în mișcare a oricăreia dintre formele procesuale ce intră în conținutul acțiunii civile, art. 32 alin. (2) C. proc. civ. dispunând în mod expres că aceste condiții trebuie îndeplinite și în cazul apărărilor (atât de fond, cât și de procedură). Pentru exercitarea acțiunii civile este necesar ca o persoană să pretindă un drept subiectiv sau să se prevaleze de o situație juridică pentru a cărei realizare este necesară calea judecății. Deci, cu alte cuvinte, să supună judecății o pretenție. Or, pentru a pune în mișcare acțiunea, este necesară, în primul rând, voința de a acționa, iar odată ce această voință există, trebuie îndeplinite și anumite condiții de exercitare. Astfel, legiuitorul, prin dispozițiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ., stabilește că orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia îndeplinește cumulativ patru condiții: are capacitate procesuală, are calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un interes. În ceea ce privește interesul, ca o condiție de exercitare a acțiunii civile, dispozițiile art. 33 C. proc. civ. prevăd că acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, prin impunerea acestei condiții urmărindu-se evitarea unor litigii lipsite de utilitate pentru parte, pur vexatorii. Condiția interesului este sugestiv exprimată prin două vechi maxime: "pas d'intéret, pas d'action" (nu este interes, nu este acțiune) și "l'intéret est la mesure des actions" (interesul este măsura acțiunilor), iar justificarea acestuia trebuie să fie făcută de cel care recurge la mijlocul procesual. Interesul reprezintă și prefigurează scopul și "profitul" demersului procesual, finalitatea acestuia care, dacă nu se identifică din punct de vedere juridic, acțiunea se consideră că nu există. Această cerință, a interesului, este cerută nu numai la punerea în mișcare a acțiunii civile, prin formularea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită și dovedită în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii și ori de câte ori nu numai reclamantul, ci și oricare dintre participanții la judecată apelează la una sau alta dintre aceste forme. Între aceste forme care alcătuiesc conținutul acțiunii intră și căile de atac, condiția unui interes actual, determinat și legitim subzistând și în cazul exercitării acestora. În prezenta cauză, recurenta-reclamantă A. a învestit instanța cu o cerere de recurs declarată împotriva încheierii de ședință din data de 08 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în dosarul nr. x/2018. Prin respectiva încheiere, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 2438 din data de 22 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, pentru lipsa părților. Potrivit verificărilor efectuate în Sistemul ECRIS al Curții de Apel București, s-a constatat că la data de 22 iulie 2022 recurenta-reclamantă din prezenta cauză a formulat cerere de repunere pe rol a pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin încheierea de ședință de la data de 08 noiembrie 2022, instanța de apel, în temeiul art. 400 C. proc. civ., a repus cauza pe rol și a acordat termen la data de 14 martie 2023 în vederea administrării probei cu expertiza tehnică specialitatea evaluare imobiliară. La termenul de judecată din data de 14 martie 2023, instanța de apel a amânat cauza pentru termenul din 20 iunie 2023, pentru ca expertul să răspundă obiecțiunilor formulate de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la raportul de expertiză efectuat în cauză. Astfel, întrucât recursul a vizat nemulțumirea recurentei-reclamante legată de măsura dispusă de instanța de judecată, în sensul suspendării judecării apelului, iar cauza a fost repusă pe rol, trecându-se la administrarea probatoriului, Înalta Curte constată că prezenta cale extraordinară de atac a rămas fără interes, conform dispozițiilor legale mai sus menționate. Ca atare, demersul procesual a rămas fără finalitate practică din punct de vedere juridic, câtă vreme situația care a determinat formularea cererii de recurs, respectiv suspendarea judecății, a încetat, fără a avea drept consecință un rezultat vătămător pentru recurenta-reclamantă, cum ar fi intervenirea perimării cererii sale. Or, având în vedere că cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acțiunii, soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fără interes. Pentru considerentele expuse, reținând și dispozițiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.", Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca rămas fără interes.