ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 724/2021

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 7 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea parțială a deciziei de compensare nr. 14.896 din 13 aprilie 2017, emise de pârâtă în dosarul administrativ înregistrat de ANRP sub nr. x/2008, în ceea ce privește cuantumul compensațiilor, respectiv cota de 1/2 ce-i revine din decizie, în valoare de 3.678.339,50 RON/puncte; obligarea pârâtei să emită titlu de compensare prin aplicarea corectă a grilei notariale din anului 2013, conform dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafață totală de 1,02 ha, imobil situat între străzile B., C., D. și E. din București, trecut în mod abuziv în proprietatea statului, prin expropriere, fără titlu valabil, cu cheltuieli de judecată. În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 165 din 2013 (art. 21 alin. (6) și 24 alin. (2) din acest act normativ), ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Normele metodologice de aplicare ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prevederile Legii nr. 554/2004, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ale art. 6 și 13 din Convenție, ale art. 44 din Constituția României, precum și textele Consiliului Europei. La 6 decembrie 2017, reclamantul A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea parțială a deciziei de compensare nr. 14.896 din 13 aprilie 2017, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, aferentă dosarului administrativ înregistrat de ANRP sub nr. x/2008 în ceea ce privește cuantumul compensațiilor, respectiv cota în valoare de 3.678.339,50 RON/puncte din decizie ce-i revine; obligarea pârâtei să emită titlu de compensare, prin aplicarea corectă a grilei notariale aferente anului 2013, conform dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data pronunțării de către Curtea de Apel București a deciziei civile nr. 852/06.12.2016, pentru terenul în suprafață totală de 1,02 ha, trecut în mod abuziv în proprietatea statului, prin expropriere, fără titlu valabil, cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea depusă la 12 decembrie 2017, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția tardivității cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată, în raport de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Sentința Tribunalului București, secția a IV-a civilă Prin încheierea din 13 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins excepția tardivității cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare. În cauză, la prezentul dosar s-a dispus, în temeiul art. 139 C. proc. civ., conexarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care a solicitat anularea parțială a deciziei de compensare nr. 14.896 din 13 aprilie 2017, emise de pârâtă în dosarul administrativ înregistrat de ANRP sub nr. x/2008, în ceea ce privește cuantumul compensațiilor, respectiv cota de 1/2 în valoare de 3.678.339,50 RON/puncte din decizie ce-i revine; obligarea pârâtei să emită titlul de compensare, prin aplicarea corectă a grilei notariale din anul 2013, conform dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafață totală de 1,02 ha, trecut în mod abuziv în proprietatea statului, prin expropriere fără titlu valabil. Măsura conexării a fost dispusă prin încheierea din 8 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2017. Prin sentința nr. 1512 din 27 iunie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea principală, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. și cererea conexă formulată de reclamantul F. în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiate.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia nr. 1732 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelurile formulate de reclamanții F. și A. împotriva sentinței nr. 1512 din 27 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 1732 din 12 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs reclamanții A. și F. la 9 iulie 2020. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 28 iulie 2020, fiind repartizat aleatoriu Completului nr.

Prin rezoluția din 4 august 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin întâmpinarea formulată la 9 septembrie 2020, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Recurenții au depus răspuns la întâmpinare, la 29 septembrie 2020, solicitând respingerea excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare. 5. Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 1732 A din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, coroborate cu cele art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și art. 483 alin. (2) teza finală din același act normativ. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Părțile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor. Prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursurilor. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursurilor, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele asupra recursurilor Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererile prin care reclamanții A. și F. au solicitat anularea parțială a deciziei de compensare nr. 14.896 din 13 aprilie 2017, emise de pârâtă în dosarul administrativ înregistrat de ANRP sub nr. x/2008, în ceea ce privește cuantumul compensațiilor din decizie, respectiv cota de 1/2 ce revine fiecărui reclamant, în valoare de 3.678.339,50 RON/puncte; obligarea pârâtei să emită titlu de compensare prin aplicarea corectă a grilei notariale din anului 2013, conform dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafață totală de 1,02 ha, situat între străzile B., C., D. și E. din București, imobil trecut în mod abuziv în proprietatea statului, prin expropriere, fără titlu valabil, cu cheltuieli de judecată. Cererile au fost întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță, prevede la art. 35 că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru." Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs. Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același act normativ, rezultă că decizia nr. 1732 A din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului. Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de reclamanții A. și F. împotriva deciziei nr. 1732 A din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibile. PENTRU ACESTE MOTIVE,