ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 492/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 29 septembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, autentificat sub nr. x din 9.05.2013 de B.N.P. D., întocmit de pe urma defunctei E..

Prin sentința civilă nr. 3489 din 4 aprilie 2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că obiectul dosarului este reprezentat de o acțiune în constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor, întocmit de pe urma defunctei E., decedată în Israel, formulată împotriva unor persoane fizice cu domiciliul în străinătate, respectiv Israel și Germania.

A apreciat instanța că prezenta procedură judiciară este un proces cu element de extraneitate, fiind aplicabile prevederile art. 1065 C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile Cărții a VII a "Procesul civil internaționale" se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate, în măsura în care prin tratatele internaționale la care Romania este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale, nu se prevede altfel.

Referitor la dreptul european, instanța a apreciat că acesta nu poate fi aplicat, având în vedere că defuncta nu a decedat într-un stat membru și nici nu a optat pentru legea unui stat membru, respectiv cauza nu privește bunuri situate pe teritoriul României, fiind o acțiune în constatare nulitate înscris (art. 4, 5 si 10 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor).

În ceea ce privește existența unor tratate internaționale, instanța a constatat că nu există un tratat bilateral între România si Israel, stat în care s-a produs decesul defunctei, cu privire la competența judiciară în materia succesiunilor, potrivit evidențelor Ministerului Afacerilor Externe.

A considerat că instanțele române sunt competente să soluționeze cauza având în vedere că pârâții nu au invocat excepția necompetenței generale, potrivit art. 1067 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de obiect dosarului, o acțiune personală în materie de moștenire, instanța a apreciat că nu poate fi stabilită o instanță competentă teritorial să soluționeze cauza deoarece ultimul domiciliu al defunctei a fost în Israel, iar ambii pârâți au domiciliul în străinătate, fără a avea reședința în România, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în raport de dispozițiile art. 1072 C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința civilă nr. 8096 din 14 septembrie 2022, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că obiectul dosarului este reprezentat de o acțiune în constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor, întocmit de pe urma defunctei E., decedată în Israel, formulată împotriva unor persoane fizice cu domiciliul în străinătate, respectiv Israel și Germania.

A constatat că prezenta procedură judiciară este un proces cu element de extraneitate, fiind aplicabile prevederile art. 1065 C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile Cărții a VII a "Procesul civil internaționale" se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate, în măsura în care prin tratatele internaționale la care Romania este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale, nu se prevede altfel.

Instanța a apreciat că demersul judiciar intră în sfera de aplicabilitate a Regulamentului (UE) nr. 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, întrucât urmărește, implicit, prin anularea certificatului de moștenitor, desființarea modalității de dezbatere a procedurii succesorale. Astfel, chiar dacă defuncta nu avea reședința obișnuită în România, nefiind cetățean al Uniunii Europene și nici nu există o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor române, instanța a reținut competența de soluționare a prezentei cauze ca fiind guvernată de dispozițiile regulamentului.

Având în vedere că defuncta nu era cetățean român și nu a avut reședința obișnuită în România în ultimii cinci ani, a constatat că devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) din acest act normativ, fiind competente instanțele de la locul situării bunurilor ce fac parte din patrimoniul succesoral, reținând, totodată, că potrivit certificatului de moștenitor a cărui anulare se solicită, activul succesoral se află exclusiv în Piatra Neamț.

A apreciat că nu poate fi atrasă competența Judecătoriei Sectorului 1 București, conform art. 1072 C. proc. civ., deoarece acest text de lege se aplică numai în situația în care aceasta nu se poate stabili conform celorlalte reguli de competență prevăzute de acte normative internaționale sau naționale.

Învestită prin declinare, Judecătoria Piatra Neamț a pronunțat sentința civilă nr. 22 din 11 ianuarie 2023, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile Cărții a VII a C. proc. civ., întrucât prezentul litigiu are elemente de extraneitate având în vedere că ultima reședință a defunctei E. era în Israel.

A constatat că nu este aplicabil dreptul Uniunii Europene, în raport de faptul că decesul defunctei nu s-a produs într-un stat membru al Uniunii Europene, reținând, totodată, că nu există un tratat încheiat între România și Israel.

Instanța a reținut competența instanțelor române întrucât pârâții nu au invocat excepția necompetenței, potrivit art. 1067 alin. (2) C. proc. civ.

A mai reținut că sunt incidente dispozițiile art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. care stabilesc competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, prin raportare la faptul că defuncta a avut ultima reședință în Israel, iar pârâții au domiciliul în străinătate, având în vedere și obiectul cererii, respectiv acțiune personală în materie de moștenire.

Sub un ultim aspect, a apreciat că, și în contextul în care s-ar reține incidența prevederilor Regulamentului UE nr. 650/2012, nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Regulament pentru stabilirea competenței teritoriale întrucât acest articol stabilește doar competența instanțelor într-un stat membru UE, dar nu și competența teritorială a instanțelor din acest stat membru.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, autentificat sub nr. x din 9.05.2013 de B.N.P. D., întocmit de pe urma defunctei E., decedată în Israel.

Înalta Curte constată că instanțele în conflict și-au declinat reciproc competența teritorială de soluționare a cauzei, Judecătoria Sectorului 1 București reținând ca fiind incidente dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, iar Judecătoria Piatra Neamț reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 1067 și art. 1072 C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, o acțiune personală, patrimonială cu element de extraneitate, având în vedere că ultima reședință a defunctei E. era în Israel, Înalta Curte constată că sunt se impune a examina dispozițiile Cărții a VII a C. proc. civ.- Procesul civil internațional.

Astfel, se reține că, potrivit art. 1065 C. proc. civ., dispozițiile prezentei cărți se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate, în măsura în care prin tratate internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.

Acest text de lege reglementează domeniul de aplicare în cazul soluționării unor litigii de drept privat cu elemente de extraneitate, în ceea ce privește competența internațională a instanțelor române.

Referitor la Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, se observă că poate fi atrasă competența instanțelor române, în temeiul art. 4, art. 5 sau art. 10 din acest act normativ în cazul în care sunt îndeplinite condițiile acestor texte legale, respectiv defuncta a decedat într-un stat membru ori a optat pentru legea unui stat membru sau cauza privește bunuri situate pe teritoriul României.

Cât privește existența unor tratate internaționale, trebuie a se verifica dacă a fost încheiat vreun tratat bilateral între România și Israel, stat în care s-a produs decesul defunctei, cu privire la competența judiciară în materia succesiunilor, împrejurare care, în concret nu fost dovedită.

În cazul de față, conflictul între cele două instanțe care s-au desesizat nu poartă însă asupra competenței internaționale a instanțelor române, pentru a fi avute în vedere aceste dispoziții legale, întrucât pârâții nu au invocat excepția de necompetență generală, conform dispozițiilor art. 1067 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât instanțele române sunt competente să soluționeze cauza.

Ca atare, sunt incidente dispozițiilor Cărții a VII a C. proc. civ., respectiv prevederile art. 1067 C. proc. civ. care reglementează prorogarea voluntară de competență în favoarea instanței române, statuând următoarele: (1) Când, în materii având ca obiect drepturi de care ele dispun liber conform legii române, părțile au convenit valabil competența instanțelor române de a judeca litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi, instanțele române sunt singurele competente. (2) Cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel, instanța română în fața căreia pârâtul este chemat rămâne competentă de a judeca cererea, dacă pârâtul se prezintă în fața instanței și formulează apărări în fond, fără a invoca excepția de necompetență, cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului în fața primei instanțe. (3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța română sesizată poate respinge cererea, când din ansamblul circumstanțelor rezultă că litigiul nu prezintă nicio legătură semnificativă cu România.

Prin urmare, se constată că regulile de procedură din Cartea a VII a "Procesul civil internațional" determină doar competența internațională a instanțelor române, în raport cu cele străine, iar competența internă este stabilită prin regulile din procedura obișnuită, atât sub aspect material, cât și teritorial.

Potrivit dispozițiilor art. 1072 C. proc. civ. (1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.

Art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că, dacă în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.

Raportat la obiectul dedus judecății, o acțiune personală în materie de moștenire, reținând că instanțele române sunt competente internațional să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că nu se poate determina competența de soluționare a cauzei prin aplicarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, față de împrejurarea că pârâții au domiciliul în Israel și Germania, Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 1.072 alin. (2) C. proc. civ., competența internă neputând fi stabilită conform regulilor din procedura obișnuită.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.