Decizia nr. 458/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 117/2021 a Tribunalului Bihor

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 15 februarie 2021, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba a solicitat obligarea pârâtei A. la plata veniturilor obținute din chiria aferentă contractului de închiriere nr. x/16.02.2015, la care se adaugă accesorii până la achitarea integrală a sumei, potrivit art. 173 și urm. Codul de procedură fiscală.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 117 din 25 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis cererea formulată de către reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata veniturilor obținute din chiria aferentă contractului de închiriere nr. x/16.02.2015, la care se adaugă accesorii până la achitarea integrală a sumei stabilită prin somația nr. 9977/26.04.2012, emisă de ANAF - Administrația Finanțelor Publice Cugir.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 479/A/2022 din 29 martie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta A..

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a susținut că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, întrucât organul fiscal nu poate pretinde executarea unor obligații care nu au fost stabilite printr-un titlu de creanță comunicat contribuabilului. În acest sens, a susținut că decizia de impunere nr. x/28.11.2011 nu îi este opozabilă, întrucât nu i-a fost comunicată în condițiile legii, invocând în susținerea acestor afirmații prevederile art. 48 alin. (1) Codul de procedură fiscală potrivit cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului. Printr-o altă critică, recurenta-pârâtă a apreciat hotărârea instanței de fond ca nelegală, din perspectiva atribuirii imobilului către pârâtul B., având în vedere că imobilul reprezintă locuința acesteia și a copilului minor. Prin ultima critică formulată, recurenta-pârâtă a susținut că instanța a determinat incorect prejudiciul, întrucât în perioada 2015-2020 a efectuat plata contravalorii impozitelor aferente terenului și imobilelor care au constituit obiectul contractului de închiriere nr. x/2015, astfel că se impune scăderea acestor sume din prejudiciul solicitat de reclamantă.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului nr. 10 care, prin rezoluția din data de 21 noiembrie 2022, a stabilit termen la data de 09 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ. În cauză, prin decizia civilă nr. 479/A/2022 din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A.. Se constată că aspectele critice inserate în cererea de recurs vizează modalitatea de soluționare a cauzei de către prima instanță și reprezintă o reiterare a criticilor cu același obiect adusă sentinței civile pronunțate în dosar, în apel. În acest context al analizei este de menționat că simpla reiterare a acelorași critici formulate prin apelul îndreptat împotriva hotărârii primei instanțe în cuprinsul memoriului de recurs, fără însă a indica care sunt normele de drept care ar fi fost încălcate de instanța de apel, nu are aptitudinea de a învesti legal instanța de recurs cu analiza acestora. O astfel de manieră de formulare a criticilor în recurs, contravine principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, părțile litigante având obligația de a-și întemeia criticile pe considerentele expuse în hotărârea atacată cu recurs și nu pe considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, ci sentinței pronunțate de prima instanță, atrag nulitatea recursului, întrucât nu combat dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea instanței de apel. Astfel, obiectul recursului constituindu-l decizia civilă nr. 479/A/2022 din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de respingere a apelului, ca nefondat, așa încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări. Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.