ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 454/2023

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 19 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea pârâtului la plata sumei de 10551 RON, cu titlu de daune, în temeiul răspunderii civile delictuale.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Vaslui Prin sentința civilă nr. 504 din 01 martie 2021, Judecătoria Vaslui a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Vaslui Prin decizia civilă nr. 1851/A din 24 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Vaslui a respins ca nefondat apelul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 504 din 01 martie 2021 a Judecătoriei Vaslui.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă Prin decizia civilă nr. 406/2022 din 16 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă a constatat nul recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 1851/A/2021 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă. 4. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civilă nr. 406/2022 din 16 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs reclamanta A..

Înregistrarea dosarului Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă în 20 iulie 2022, fiind repartizat aleatoriu Completului nr.

Înalta Curte a stabilit termen de judecată la data 09 martie 2023, în vederea soluționării recursului, când a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Alin. 2 prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării." În cauză, se constată că prin hotărârea recurată în prezenta cauză, respectiv decizia nr. 406/2022 din 16 mai 2022, a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost constatat nul recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 1851/A/2021 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă. Decizia prin care se soluționează calea de atac a recursului este definitivă, potrivit textelor legale anterior menționate și nu mai poate fi atacată din nou cu aceeași cale de atac, nefiind permisă exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei decizii pronunțată într-un alt recurs. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..