Decizia nr. 429/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 112/2022 a Curții de Apel Pitești

Cererea de recuzare. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 24 februarie 2020, în dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat cerere de recuzare a domnului judecător B., prin care a arătat că domnul judecător și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece, fapt dovedit prin decizia nr. 244/14.11.2019 în dosarul nr. x/2019, având aceleași părți și obiect ca și cauza cu nr. x/2018. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin încheierea din camera de consiliu de la 3 iulie 2020, a respins cererea de recuzare formulată de petentul A.. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul-petent A., iar dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă sub nr. x/2018/a6. Prin încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la o nouă stăruință a părților, măsura fiind menținută prin încheierea din data de 11 februarie 2021 a aceleiași instanțe. Prin decizia civilă nr. 112 din 10 martie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a constatat perimat recursul formulat de recurentul-petent A..

Calea de atac exercitată în cauză. La data de 11 martie 2022, recurentul-petent A.. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Prin cererea de recurs, recurentul a arătat că urmează să motiveze recursul după comunicarea deciziei respective, printr-un memoriu separat. Recurentul și-a întemeiat în drept cererea de recurs pe prevederile art. 199 alin. (1), art. 149 alin. (4), art. 154 alin. (6), art. 272 din C. proc. civ.

Motivele de recurs. Prin memoriul aflat la dosarul de recurs, recurentul petent A. a invocat trei motive de recurs: Printr-un prim motiv de recurs, recurentul a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., considerând că a fost încălcat principiul de drept potrivit căruia completul care judecă o cauză nu poate fi schimbat pe toată durata judecății. A menționat că hotărârea atacată a fost pronunțată de un alt complet de judecată decât cel stabilit inițial, compunerea acestuia fiind schimbată de mai multe ori în timpul judecării cauzei, cu încălcarea dispozițiilor art. 214 alin. (1) din C. proc. civ. Printr-un al doilea motiv de recurs, încadrat de recurent în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., acesta a invocat faptul că, în recurs, erau aplicabile dispozițiile art. 494 din C. proc. civ. astfel încât în mod greșit Curtea de Apel a apreciat că nu se impunea citarea Biroului Executorului Judecătoresc C.. Recurentul a considerat că se impunea citarea acestei părți și în virtutea respectării prevederilor art. 14 alin. (1) din C. proc. civ. Printr-un al treilea motiv de recurs, încadrat de recurent în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., acesta a indicat că s-au încălcat prevederile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că instanța nu a respectat obligația de a comunica în scris lipsurile constatate în urma verificării cererii de chemare în judecată, încălcarea acestei reguli de procedură fiind sancționată cu nulitatea. În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2 și 5 din C. proc. civ.

Admisibilitatea în principiu a recursului. Prin raportul însușit la data de 11 octombrie 2022 asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2022 a Curții de Apel Pitești – secția I civilă, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că recursul este declarat în termenul legal și îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis în principiu recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2022 a Curții de Apel Pitești – secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 7 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Apărări formulate în cauză. În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prin cererea de recurs, recurentul-contestator a invocat critici privind compunerea completului de judecată care a soluționat recursul formulat împotriva încheierii de respingere a recuzării, modul de îndeplinire a procedurii de citare a intimatului și încălcarea de către instanță a obligației de a comunica în scris lipsurile constatate în urma verificării cererii de chemare în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii. În ceea ce privește compunerea completurilor de judecată, este de reținut că acestea se stabilesc de către colegiile de conducere ale instanțelor judecătorești, date fiind dispozițiile art. 52 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în vigoare la data sesizării instanței de judecată de către reclamant, potrivit cărora "(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești. (2) Completul de judecată este prezidat, prin rotație, de unul dintre membrii acestuia." Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. reflectă importanța pe care principiul repartizării aleatorii a cauzelor și cel al continuității completului în soluționarea cauzelor, principii consacrate expres și în C. proc. civ. în art. 19 și art. 214, o au în procedura civilă. Astfel, potrivit art. 19 din C. proc. civ., judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii iar conform art. 214 din același cod, membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății și numai în cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluționarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004, republicată, activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective. Astfel, schimbarea compunerii completului poate fi determinată de incidente procedurale precum incompatibilitatea, abținerea sau recuzarea judecătorilor, concediile acestora sau alte cauze obiective. În aceste condiții, modificările aduse compunerii completului de judecată, potrivit acestui regulament, vor fi evidențiate în programele informative de repartizare aleatorie. În cauză, din rezoluția de înregistrare a cauzei pe rolul Curții de Apel Pitești aflată la dosar, rezultă că dosarul nr. x/2018 a fost repartizat completului de judecată C3 recurs, persoana responsabilă fiind doamna judecător D.. Prin încheierea din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Pitești, completul de judecată compus din D. – președinte, E. – judecător și F. – judecător, a dispus suspendarea judecătii recursului, față de lipsa nejustificată a părților. Se mai observă, totodată, că la dosarul Curții de Apel Pitești se află Procesul-verbal din 3.02.2021 din care rezultă că doamna judecător D. este în imposibilitate de a participa în compunerea completului C3 recurs pentru ședința de judecată din data de 11 februarie 2021, întrucât s-a pensionat începând cu data de 1 ianuarie 2021. De asemenea, s-a menționat că, prin Hotărârea nr. 33 din 29 decembrie 2020 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești, s-a dispus ca, în dosarele înregistrate anterior datei de 1.01.2021, doamna judecător D. să fie înlocuită cu doamna judecător G.. În consecință, completul C3 – recurs, în dosarul nr. x/2018, va avea următoarea compunere: F., E. și G.. Prin încheierea din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Pitești, completul de judecată, în componența arătată mai sus, a menținut măsura suspendării cauzei, același complet de judecată pronunțând și decizia atacată. Prin urmare, în raport cu cele prezentate, contrar argumentelor recurentului, compunerea completului de judecată care a dispus suspendarea judecății cauzei și a constatat intervenită perimarea recursului a fost legală, schimbarea compunerii acestuia fiind dispusă în aplicarea dispozițiilor legale evocate. În ceea ce privește critica referitoare la nelegala citare a intimatului, Înalta Curte constată că, în partea introductivă a deciziei atacate, Curtea de Apel Pitești a considerat că nu se mai impunea citarea intimatului întrucât, în speță, s-a exercitat o cale de atac împotriva unei încheieri prin care s-a respins o cerere de recuzare formulată de către petent. În cauză, recurentul a înțeles să invoce o încălcare a normelor de procedură vizând citarea unei alte părți din proces. În condițiile art. 174 alin. (3) din C. proc. civ., nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat, astfel cum este cazul normelor privind citarea, care sunt destinate a proteja interesele părților cărora li se adresează. În conformitate cu art. 178 alin. (2) din C. proc. civ., nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată care este partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural. Prin urmare, întrucât recurentul nu a invocat nelegala sa citare, date fiind regulile de invocare a nerespectării normelor de procedură expuse mai sus, el nu poate obține casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., în concret teza referitoare la obligația instanței de a comunica în scris lipsurile constatate în urma verificării cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 200 din C. proc. civ. privesc verificarea cererii de chemare în judecată și regularizarea acesteia. În cauză însă, instanța a fost învestită cu soluționarea unui incident procedural, a unei cereri de recuzare, cerere care nu reprezintă o cerere de chemare în judecată și nu se supune procedurii de regularizare prevăzute de art. 200 din C. proc. civ., astfel că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză. În cele din urmă, se impune a fi precizat că niciuna din criticile expuse de recurent nu privește efectiv perimarea cauzei. Astfel, nu se combate în niciun fel raționamentul instanței care a condus la perimarea cererii de recurs. Pentru aceste considerente, văzând prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.