ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 407/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 9 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă cererii de revizuire, formulată de petentul A..

Petentul a atacat cu recurs încheierea din 9 martie 2022.

Intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov și Casa Județeană de Pensii Ilfov nu au depus întâmpinări.

În cauză a fost întocmit raportul de admisibilitate în principiu a recursului, comunicat părților, potrivit dovezilor de la dosar recurs, care nu au expus puncte de vedere.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul promovat de petentul A., instanța constată că este inadmisibil, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri, care potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În speță, petentul supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru într-un dosar de revizuire.

În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă.

Drept urmare, cum în cauză, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei încheieri definitive, pronunțate în soluționarea unei cereri de reexaminare, se constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă, fiind un recurs la o hotărâre definitivă.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit, și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele înfățișate, Înalta Curte constată că încheierea din 9 martie 2022 nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, urmând a se respinge, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 9 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.