ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, sub nr. x/2022, la 1 noiembrie 2022, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului B., la cererea creditoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 99 PA din data de 04.07.2007, încheiat între D. S.A. și B., pentru realizarea obligației de plată a sumei de 34.579,05 RON, reprezentând debit principal, dobânda aferentă creditului acordat, comision bancar restant, precum și alte sume acordate potrivit legii sau titlului executoriu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) și art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

2.1 Prin încheierea nr. 2990 din 16 noiembrie 2022, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

În motivarea soluției, a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 666 alin. (1), coroborat cu art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., din care se desprinde concluzia că, în speță, aparține instanței de executare în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului. Or, această noțiune vizează domiciliul în fapt, prioritar fiind ca debitorul să cunoască actele de procedură efectuate în timpul executării silite.

Instanța s-a raportat și la art. 651 alin. (1) teza 2 din același cod, potrivit căruia dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

A reținut că domiciliul în fapt al debitorului este în Germania, iar creditorul C., are sediul pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în Târgoviște. În consecință, prin raportare la domiciliul în fapt al debitorului și sediul creditorului, în temeiul normelor enunțate, a hotărât că revine Judecătoriei Târgoviște competența de soluționare a cauzei.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 4858 din 21 decembrie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Reșița și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a decide astfel, a dat eficiență dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ., având în vedere că domiciliul debitorului nu se află în România. Instanța a procedat la verificarea sediului creditorului, iar din cererea de executare silită și din înscrisul denumit "confirmare cesiune de creanțe’’ a rezultat că nici creditorul nu are sediul în România, ci în Malta, având doar un sediu procesual ales în România.

Față de aceste aspecte, a hotărât că, în speță, competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor – Reșița, județul Caraș-Severin.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.’’

Textul legal sus citat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Este fără relevanță în stabilirea competenței faptul că creditorul C. și-a indicat drept sediu pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște, județul Dâmbovița, la E. S.R.L., în condițiile în care din cererea de executare silită și înscrisul denumit "confirmare cesiune de creanțe’’ rezultă că sediul acestuia se află în Malta, alegerea de sediu producând efecte strict în planul comunicării actelor de procedură.

Cum la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în Germania, iar creditorul, de asemenea, avea sediul în afara țării, respectând ordinea instituită de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite va reveni instanței în a cărei circumscripție se găsește sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, din Reșița, județul Caraș-Severin, respectiv Judecătoriei Reșița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.