ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 38/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, obligarea acestuia la restituirea finanțării în sumă de 22.763.813,43 RON, conform contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/2010, la care se adaugă dobânda fiscală, calculată conform Codului de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 34 din 16.01.2020, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, invocată de pârât prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia din secțiile civile din cadrul Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1537/12.10.2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1761 A/06 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepția tardivității declarării apelului, ca neîntemeiată, a respins excepția nulității apelului, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei de interes, ca nefondată și a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva sentinței civile nr. 1537/12.10.2020, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.

Împotriva deciziei nr. 1761 A/06 decembrie 2021, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat recurs, invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocând prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. și jurisprudența CEDO (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, cauza Hirvisaari c. Finlandei), recurenta-reclamanta învedereză că instanța de apel nu a arătat care sunt motivele pentru care a respins ca nefondat apelul. De asemenea, susține că hotărârea recurată cuprinde o motivare succintă (două paragrafe), necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei, fapt ce echivalează, practic, cu inexistența motivării.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că Ministerul Economiei nu a întreprins demersurile pentru inițierea unei noi Hotărâri de Guvern, care să aprobe continuarea cheltuirii sumelor rămase din H.G. nr. 1034/2010. Totodată, recurenta-reclamantă nu a primit nicio informație cu privire la inițierea vreunei Hotărâri de Guvern, cum asumase Ministerul Economiei prin Adresa nr. x/22.01.2019.

După un an și trei luni de la data la care a încetat valabilitatea contractului (17.03.2020) a fost publicată H.G. nr. 181, prin care a fost aprobată suma de 57.846.000 RON pentru continuarea finanțării din Fondul pentru Mediu a lucrărilor de închidere a iazurilor de decantare din sectorul minier, rămase de executat. Suma aprobată este pentru patru obiective: Mina Certez - iaz Valea Miresului și Valea Mealu, Hunedoara 17.832.000 RON, Mina Teliuc - iazurile l, 2, 3, jud. Hunedoara 10.504.000 RON, Mina Baia Sprie - iaz Tautii de Sus, Maramureș 21.892.000 RON, Mina Tausani Caraș - Severin 7.618.000 RON.

În acest sens, de la data încetării valabilității Contractului nr. x/N/24.12.2010- 31.12.2018 și până la data publicării H.G. nr. 181, prin care a fost aprobată suma de 57.846.000 RON pentru continuarea finanțării din Fondul pentru Mediu a lucrărilor de închidere a iazurilor de decantare din sectorul minier, rămase de executat - 17.03.2020, nu a existat un temei de drept privind continuarea finanțării din Fondul pentru Mediu.

Invocând prevederile art. 1350 din C. civ., precum și art. 6.2. raportat la art. 8.1 din Contract, recurenta susține că Ministerul Economiei nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, respectiv scopul pentru care a fost încheiat contractul nu a fost atins, astfel încât acesta se află în culpă, fiind răspunzător de prejudiciul cauzat celeilalte părți.

Intimatul pârât nu a depus diligentele necesare pentru asigurarea executării lucrărilor, iar această faptă a condus la neîndeplinirea obiectului contractului și scopului acordării finanțării nerambrusabile, iar aceasta nu poate fi sanctionată decât cu restituirea finanțării acordate, în cauză fiind îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii, debitorul obligației fiind ținut să repare prejudiciile cauzate cu intenție sau din culpa sa, culpa fiind prezumată prin simplul fapt al neexecutării lucrărilor conform contractului actului normativ.

Față de aceste motive, recurentul-reclamant solicită admiterea căii de atac și casarea hotărârii recurate.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat, în principal, excepția nulității cererii de recurs, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea excepției nulității recursului, intimatul-pârât arată că, deși în cuprinsul memoriului de recurs sunt indicate motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenta nu argumentează în ce sens ar fi fost nesocotite sau gresit aplicate de instanță normele de drept material și nu aduce critici în ceea ce priveste motivarea Curtii pe care o consideră succintă. De fapt, recurenta reia argumentele formulate în fazele procesuale anterioare, deja lămurite de către instanță.

Cu privire la argumentele invocate în cererea de recurs, intimatul-pârât susține că instanța a verificat condițiile antrenării răspunderii civile contractuale potrivit art. 1350 C. civ., ce reprezintă temeiul juridic al acțiunii.

În continuare, în combaterea opiniei recurentului privind aspectele neanalizate de către instanța de apel, intimatul-pârât preia extrase din considerentele hotărârii recurate și ale hotărârii pronunțată de instanța de fond.

Intimata arată că în luna iunie 2022, recurenta a semnat actul aditional la Contractul pentru finantare nerambursabila nr. I/O/N/16.1 1.2020 aflat în derulare. Pe cale de consecință, finanțarea de la Fondul de mediu continuă cu sumele convenite conform dispozitiilor legale în vigoare, art. 1 din H.G. nr. 181/2020- pentru aprobarea finanțării din fondul pentru mediu a lucrărilor de închidere a iazurilor de decantare din sectorul minier, modificată prin H.G. nr. 739/2022.

De asemenea, intimata consideră că recurenta nu justifică legatura dintre pretenția concretă formulată și dreptul subiectiv civil afirmat, că aceasta nu a dovedit neexecutarea lucrărilor în conformitate cu contractual încheiat, precum si cu legislația în vigoare și standardele de mediu aplicabile și nici nu a contestat legalitatea actului normativ H.G. nr. 181/2020 pe calea excepției prevăzută de Legea 554/2004.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport de excepția nulității invocată de intimatul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca argumentele formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Cererea de recurs formulată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu nu conține critici care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.

Înalta Curte constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi subsumate textelor legale menționate și nu se raportează la considerentele hotărârii atacate.

Recurenta s-a limitat la a indica jurisprudența CEDO, fără dezvoltarea argumentelor privind incidența acesteia în prezenta cauză, precum și la a invoca motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 raportat la dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., fără a argumenta, în concret, aspectele pe care le-a invocat prin cererea de apel și nu au fost analizate de către instanță.

Argumentul potrivit căruia motivarea hotărârii recurate ar fi succintă, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., având în vedere că motivarea unei hotărâri reprezintă o chestiune de esență, de conținut și nu de volum.

Totodată, invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reia, de o manieră identică, critici formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat. Astfel, recurenta nu arată în ce modalitate decizia instanței de apel, care, de altfel, a analizat condițiile reglementate de dispozițiile art. 1350 C. civ., nu este conformă legii, iar criticile nu se raportează la considerentele acesteia, ci vizează împrejurări de fapt ale pricinii ce nu pot fi analizate în cadrul controlului de legalitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanței de apel.

Simpla indicare a art. 1350 C. civ. nu este suficientă pentru a determina încadrarea argumentelor din memoriul de recurs în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme aceste susțineri nu se grefează și nu combat în vreun fel considerentele hotărârii atacate, așa încât nu permit, prin modalitatea de redactare, identificarea unor elemente de nelegalitate care să poată fi analizate de către instanța de control judiciar.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva deciziei nr. 1761 A din 06 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva deciziei nr. 1761 A din 06 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.