ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 375/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București în data de 07 iunie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cerere de repunere în termenul de a formula contestație împotriva executării silite; suspendarea executării silite; anularea somației privind acțiunea de executare silită, a încheierii organului fiscal și a tuturor actelor de executare silită emise de către intimați, precum și anularea încheierii prin care s-a admis executarea silită, fără a percepe penalități, dobânzi penalizatoare și fără perceperea altor comisioane; întoarcerea executării silite; obligarea creditorilor-intimați emitenți la plata de daune morale pentru lezarea demnității, onoarei și reputației, inclusiv datorită trăirilor psihice prin care a trecut, în cuantum de 100.000 RON; acordarea de despăgubiri pentru discriminare de către creditorul-intimat în cuantum de 100.000 RON; suspendarea executării titlului executoriu până la soluționarea definitivă a dosarelor ce fac obiectul plângerilor contravenționale; obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 624-625, art. 711, art. 720, art. 148, art. 151, art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., art. 14, art. 72, art. 219, art. 252, art. 1349-1350, art. 1357 C. civ., O.G. nr. 137/2000, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și dispozițiile Codul de procedură fiscală.

2.1 Prin sentința civilă nr. 6651 din data de 30 septembrie 2022, Judecătoria Sectorului 6 București – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., observând că, potrivit mențiunilor din cartea de identitate a contestatorului, domiciliul acestuia se află în mun. Drobeta Turnu-Severin, str. x, jud. Mehedinți.

A reținut instanța că, în cauză, nu este relevantă reședința contestatorului, din București, str. x, având în vedere că aceasta are caracterul de locuință secundară, iar nu de locuință principală.

Totodată, a apreciat că, în acord cu dispozițiile art. 89 C. civ. și art. 651 C. proc. civ., instituirea regulilor de competență în materia executării silite are în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a instanței de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului, în sensul de locuință principală.

2.2 Prin sentința civilă nr. 4745 din 09 decembrie 2022, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție a reținut că, la data sesizării organului de executare fiscală, respectiv la 26 iulie 2021, debitorul a avut reședința declarată în București, str. x, conform copiei de pe cartea de identitate, depusă de către acesta la dosar .

De asemenea, a precizat că noțiunea de "domiciliu" care interesează regulile procedurii civile în general și, implicit, competența de soluționare a unei cereri de contestație la executare, în concret, nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, invocând, în acest sens, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății vizează contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva executării silite declașate împotriva sa, de organul fiscal, în temeiul următoarelor titluri executorii:

(i). titlul executoriu nr. x din data de 26.07.2021, împreună cu somația din aceeași dată – care au fost comunicate contestatorului la data de 04.02.2022 (prin Anunțul colectiv nr. x/04.02.2022) – dosarul primei instanțe învestite;

(ii). titlul executoriu nr. x din data de 28.12.2021, împreună cu somația din aceeași dată – care au fost comunicate contestatorului la data de 04.02.2022 (prin Anunțul colectiv nr. x/04.02.2022, emis în urma returnării plicului de la oficiul poștal) – dosarul primei instanțe învestite;

(iii). titlul executoriu nr. x din data de 10.05.2022, împreună cu somația din aceeași dată – care au fost comunicate contestatorului la data de 27.06.2022 (prin Anunțul colectiv nr. x/27.06.2022, emis în urma returnării plicului de la oficiul poștal) – dosarul primei instanțe învestite.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 260 alin. (1) și (4) Codul de procedură fiscală, precum și prevederile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală, "contestația la executare silită se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."

Potrivit art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., contestația la executare se adresează judecătoriei în a cărei rază se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală dispune că "executarea silită începe prin comunicarea somației" - acesta fiind momentul în raport de care se stabilește domiciliul debitorului pentru determinarea instanței de executare.

Potrivit art. 91 C. civ.: "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

(2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

(3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul debitorului, la care se face referire în dispozițiile art. 651 C. proc. civ.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că, la momentul începerii executării silite, înțelegând prin aceasta data comunicării somațiilor aferente celor trei titluri executorii anterior menționate, data de 04 februarie 2022 și data de 27 iunie 2022, debitorul A. avea reședința în mun. București, str. x, conform copiei de pe cartea de identitate depusă de către contestator, cât și din informarea existentă la dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București, emisă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență către A.J.F.P. Mehedinți.

Prin urmare, în cauză își găsesc aplicarea prevederile art. 91 alin. (3) C. civ., din moment ce creditoarea luase cunoștință de locuirea în fapt a contestatorului, prin adresa comunicată acesteia, anterior menționată, în vederea executării silite a contestatorului.

Așadar, mențiunile existente în registrele de evidență a persoanelor erau pe deplin opozabile creditoarei la momentul declanșării executării silite.

De asemenea, se impune precizarea că, din perspectiva normelor de procedură civilă, noțiunea de "domiciliu" se raportează la locuința unde se găsește în fapt acea persoană și nu corespunde elementelor ce interesează evidența populației, prin raportarea la mențiunile din cartea de identitate, care au numai un caracter de evidență a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ.

Aceasta, întrucât scopul dispozițiilor art. 87 C. civ. este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Or, în speță, contestatorul a avut reședința, locuind în fapt, în mun. București, în perioada 01 mai 2021 – 31 decembrie 2022 .

În situația particulară a contestației la executare, proximitatea domiciliului în fapt al debitorului față de instanța de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiție, iar măsurile de executare silită față bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient, atât timp cât există prezumția că acestea se află în apropierea locuinței efective a debitorului.

Prin urmare, întrucât debitorul avea domiciliul în fapt, la data comunicării somațiilor, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București, aceasta este instanța competentă cu soluționarea prezentei cauze.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.