ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 372/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 372/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 1 martie 2023
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III- a civilă în data de 14 aprilie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, urmare a încălcarii drepturilor nepatrimoniale constând în onoare, demnitate, reputație, imagine și viață privată, prin formularea de afirmații denigratoare, defăimătoare sau calomnioase; obligarea pârâtului la prezentarea publică a scuzelor; obligarea pârâtului să înceteze, pe viitor, la formularea oricăror acuzații jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 72-75, art. 252-255, art. 1349 C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituția României, precum și art. 8 și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1 Prin sentința nr. 930 din 07 iunie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
A reținut instanța că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Întrucât pârâtul este încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, din județul Dâmbovița, de o perioadă îndelungată de timp, acolo găsindu-se domiciliul de fapt al acestuia, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dâmbovița.
2.2 Prin sentința nr. 1971 din 01 noiembrie 2022, Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A reținut instanța că litigiul are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, astfel că, în ceea ce privește competența teritorială a instanței sunt incidente, în lipsa unor norme derogatorii, dispozițiile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât pârâtul nu a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială, Tribunalul București, instanța investită inițial, a devenit instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În speță, Tribunalul București și Tribunalul Dâmbovița și-au declinat reciproc competența teritorială de soluționare a cauzei, cea de-a doua instanță reținând că tribunalul inițial învestit nu putea invoca din oficiu necompetența teritorială întrucât, în cauză, aceasta este una de ordine privată.
Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."
Din interpretarea textului de lege, anterior redat, rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta este competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.
Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situația necompetenței de ordine privată, "Partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței". În această situație nici chiar reclamantul după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.
Așadar, competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență.
Astfel cum s-a menționat, litigiul de față are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, iar, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului, respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu care, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul B., care a depus întâmpinare în fața Tribunalului Dâmbovița și care a susținut la termenul de judecată din 04 octombrie 2022 nelegala citare în fața Tribunalului București, nu a înțeles la niciun moment să invoce incidentul necompetenței teritoriale a Tribunalului București, ca primă instanță sesizată de către reclamant și în acest fel, s-a acoperit o eventuală necompetență teritorială a instanței învestite inițial cu soluționarea cauzei.
Astfel, în situația în care pârâtul nu înțelege să invoce excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, instanța învestită prin cererea de chemare în judecată de reclamant rămâne competentă să judece cauza.
Aceasta deoarece, fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de judecată neputând să își decline competența din oficiu.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere caracterul de ordine privată al normelor de competență incidente în cauză, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a III-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.