ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 366/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 27 iunie 2022 pe rolul Tribunalul București – secția a III-a civilă, sub nr. de dosar x/2022, petentul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului în dosarul nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului București – secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 1.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 522 C. proc. civ., principiul bunei-credințe, Constituția României, tratatele și convențiile ratificate în materia drepturilor omului, crimă organizată, terorism, Convenția de la Viena în materia tratatelor.

Prin adresa din 19 septembrie 2022, Tribunalul București – secția a III-a civilă a înaintat dosarul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În data de 10 octombrie 2022, contestatorul a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen. și excepția de nulitate a măsurilor de pregătire a judecății, solicitând sesizarea Curții Constituționale.

Prin decizia nr. 895/R din 10 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 135 C. pen. a respins, ca nefondată, contestația privind tergiversarea procesului în dosarul nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului București – secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 1.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 135 C. pen.

Prin cererea de recurs a precizat faptul că dispozițiile art. 135 alin. (1) C. pen. instituie, în fapt, prin omisiune, imunitate de jurisdicție penală pentru stat și pentru autoritățile publice.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 29-33 din Legea nr. 47/1992.

Prin motivele de casare depuse la dosar în 11 ianuarie 2023, recurentul a invocat faptul că dispozițiile art. 135 alin. (1) C. pen. încalcă prevederile Constituției și ale tratatelor de drept internațional.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În data de 24 februarie 2023 intimata Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1, a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., excepția nulității recursului față de aspectul că cererea de recurs nu cuprinde temeiul legal pe care se întemeiază și totodată, cererea de recurs nu cuprinde nici motivele de nelegalitate cu privire la decizia recurată.

De asemenea, a invocat și că, raportat la obiectul cauzei, în mod legal a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea contestatorului, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 C. pen.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Analizând cu prioritate excepția invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu poate fi reținută excepția nulității recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, date fiind dezlegările cu caracter obligatoriu ale Deciziei Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care: "21. (...) recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înțeles drept o cale extraordinară de atac în condițiile C. proc. civ. sau penală, după caz. Așadar, Curtea reține că este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală. (...) De aceea, această cale de atac, cu o fizionomie juridică proprie, nu poate fi considerată nici recurs, în sensul propriu al termenului, prevăzut de C. proc. civ. sau penală și nici apel, contestație sau plângere, în sensul C. proc. pen.."

Drept urmare, având în vedere regimul juridic special al recursului întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în cauză nu este incidentă sancțiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în ceea ce privește examinarea cererii de recurs, prezintă relevanță următoarele considerente ale Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, anterior menționată: "24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții."

În evaluarea legalității recursului de față, Înalta Curte constată că recurentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen., potrivit cărora: "Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice."

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța, în fața căreia aceasta este ridicată, să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze Curtea Constituțională, cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre condiții nu este îndeplinită, instanța va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a dispus de către Curtea de Apel București, prin decizia recurată, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 C. pen., în circumstanțele în care nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Se observă că obiectul cauzei, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anterior menționate, este reprezentat de contestația privind tergiversarea procesului, ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului București – secția a III-a civilă, procedură căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 522 C. proc. civ., fiind fără relevanță juridică, în acest cadru procesual, aplicabilitatea dispozițiilor a căror neconstituționalitate se invocă de către recurent.

În acest sens, se impune a se menționa și că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională.

În cauză, simpla nemulțumire generică a recurentului legată de lipsa de răspundere penală a statului și a autorităților publice nu reprezintă o chestiune care să atragă îndeplinirea condiției de admisibilitate, atât timp cât se invocă o pretinsă neconstituționalitate a unei norme de drept penal, care nu are, însă, incidență în pricina ce a fost dedusă judecății în fața Curții de Apel București.

Așadar, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, din moment ce acestea nu sunt în măsură să producă un efect juridic concret asupra cursului litigiului și astfel, asupra situației juridice în proces a recurentului.

Drept urmare, nefiind întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale, constând în existența unei legături cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea deciziei recurate, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 135 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 895/R din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 895/R din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.