ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 363/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin în data de 27 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro în echivalent, cu titlu de daune morale, cu mențiunea că reclamantul se obligă să doneze de îndată această sumă către o instituție care se ocupă de protecția persoanelor aflate în nevoi, dintr-o zonă defavorizată; obligarea pârâtului de a publica pe site-ul expressdebanat.ro și într-un ziar de circulație națională, pe propria lui cheltuială, hotărârea pronunțată în acest dosar (cu excepția datelor cu caracter personal).

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 72, art. 253 alin. (1) - (4), art. 1357 alin. (1) și art. 1359 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii.

Prin sentința nr. 2112 din 02 decembrie 2021, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis în parte acțiunea; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 euro sau contravaloarea în RON la data plății, cu titlu de daune morale; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 136 din 24 mai 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul pârâtului împotriva sentinței nr. 2112 din 02 decembrie 2021 a Tribunalului Caraș-Severin; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins în tot acțiunea; a respins cererea reclamantului având ca obiect cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul A..

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul a arătat că suntem în prezența unor motive contradictorii ale instanței de apel, respectiv după ce se concluzionează că va respinge în tot demersul judiciar în pretenții al reclamantului și cererea reclamantului având ca obiect cheltuieli de judecată, în dispozitivul deciziei este admis apelul pârâtului și se schimbă, în mod greșit, în parte sentința apelată, deși, în realitate, este schimbată în tot hotărârea primei instanțe.

Apreciază recurentul că, atunci când este vorba de admiterea unei căi de atac și schimbarea în parte a hotărârii atacate, o parte a respectivei hotărâri urmează a fi menținută, ceea ce nu e cazul în speța de față, în care a fost schimbată sentința de fond, chiar și în ceea ce privește cheltuielile de judecată.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 72, art. 75 și art. 1349 C. civ.

În acest sens, recurentul învederează că, printr-o motivare laborioasă, a fost depășit obiectul acțiunii în răspundere delictuală, obiect care constă într-o atingere adusă demnității și onoarei prin percepția publică a catalogării reclamantului ca fiind infractor.

Chiar dacă, în acest dosar, instanța de apel a găsit scuze comportamentului pârâtului, având în vedere atacurile din presă ale acestuia, în ceea ce îl privește pe reclamant, s-a omis a fi analizată și percepția publică a cuvintelor ofensatorii apărute în presă.

În acest moment, publicul cititor al respectivelor articole a înțeles un singur lucru, respectiv acela că președintele Consiliului Județean Caraș-Severin este un infractor și motivarea deciziei din apel nu va schimba acest lucru.

Simpla considerare a unui cadru mult mai larg al atacurilor îndreptate spre o persoană publică nu poate justifica menținerea unui imagini greșite, false, atribuite de către un oponent politic.

Astfel, pârâtul va putea să adreseze reclamantului pe viitor orice fel de "epitete", să inventeze fapte, pe care nu le-a săvârșit sau chiar să-l insulte în publicații ce îi sunt prietenoase, doar pe considerentul că reclamantul este o persoană publică.

În data de 17 octombrie 2022, intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția tardivității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

În susținerea excepției tardivității a arătat că recursul a fost formulat după 82-83 de zile de la data la care i-a fost comunicată reclamantului, la adresa de domciliu procedural ales, la care acesta a solicitat expres comunicarea actelor de procedură, decizia recurată.

A mai precizat că recurentul-reclamant își exercită, în mod abuziv, dreptul procesual de a formula calea de atac a recursului, având în vedere că acesta a fost formulat de către avocat și nefiind dovedit un motiv întemeiat care să justifice o eventuală repunere în termen, care ar fi trebuit solicitată conform art. 186 C. proc. civ.

Concluzionează prin aceea că au fost încălcate dispozițiile art. 485 raportat la art. 12 C. proc. civ., aspect, care, în opinia intimatului-pârât atrage aplicarea dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Susține și că scopul declarării tardive a căii de atac este acela de a-l șicana și umili, de a-i cauza stări de angoasă și de a-l determina să efectueze cheltuieli de judecată în procese pe care recurentul le-a pierdut în mod definitiv.

În susținerea excepției insuficientei timbrări, intimatul-pârât arată că recurentul a anexat o chitanță, prin care face dovada că a achitat, prin platforma online ghiseul.ro, doar suma de 50 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, fapt ce contravine prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pe fond, a solicitat respingerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind analizate în mod temeinic argumentele părților.

A mai susținut și că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind dovedit, în mod corespunzător, că intimatul-pârât nu este autorul direct al vreunei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii.

Arată că afirmațiile sale au o bază factuală reală și suficientă, în sensul art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și că, în mod corect a fost reținut de către instanța de apel că intimatul-pârât nu a folosit "expresii injurioase, expresii jignitoare, insulte, injurii" la adresa recurentului-reclamant.

În data de 20 februarie 2023, intimatul-pârât a depus la dosar note scrise, prin care a reiterat apărările formulate prin întâmpinare și prin care a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4000 RON, reprezentând onorariu de avocat, fiind depusă dovada acestora anexat notelor de ședință.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra recursului de față, Înalta Curte constată că acesta este tardiv pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Analizând, cu prioritate, excepția insuficientei timbrări a recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, aceasta urmând a fi respinsă.

În cauză a fost îndeplinită în mod corespunzător obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, de către recurentul-reclamant.

Astfel, prin rezoluția de primire, s-a stabilit faptul că recurentul datorează o diferență de taxă în cuantum de 150 RON, având în vedere că taxa datorată pentru recurs este de 200 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2), raportate la cele ale art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și faptul că recurentul a anexat cererii de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON .

Ulterior, în data de 27 septembrie 2022, recurentul a făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru, în cuantum de 150 RON .

Drept urmare, Înalta Curte va reține caracterul legal al timbrajului achitat, aferent cererii de recurs.

Analizând excepția tardivității formulării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În cauză, se observă că termenul de declarare a recursului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., enunțate anterior, legea neprevăzând un alt termen derogatoriu de la cel de drept comun.

Or, raportat la data comunicării deciziei recurate, 02 iunie 2022 (dovada de comunicare a deciziei pronunțate de instanța de apel către recurentul-reclamant se află la dosarul de apel) și la dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se împlinea la data de 04 iulie 2022, într-o zi de luni (prin prorogarea prevăzută de art. 181 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind faptul că ultima zi a termenului a fost în data de 03 iulie 2022, într-o zi de duminică).

Recursul a fost declarat în data de 26 august 2022, prin poștă electronică (conform dovezii de la fila x recurs), cu încălcarea termenului reglementat de 485 alin. (1) C. proc. civ.

Se cuvine a se menționa și faptul că recurentul-reclamant nu a invocat imposibilitatea respectării termenului de declarare a recursului dintr-o cauză neimputabilă acestuia și nu a solicitat repunerea în termen, conform dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentului-reclamant din exercitarea dreptului la recurs, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., aspectele de nelegalitate reținute prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nemaiputând fi analizate, întrucât aspectul procedural menționat este prioritar.

Întrucât intimatul-pârât a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 RON, reprezentând onorariu de avocat și a făcut dovada acestora, având în vedere soluția ce se va da asupra recursului, respectiv aceea a respingerii cererii de recurs, ca tardiv formulată, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant este parte căzută în pretenții, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligat la plata acestor cheltuieli.

Referitor la susținerea intimatului-pârât cu privire la incidența dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu se impune aplicarea unei amenzi judiciare recurentului-reclamant.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 136 din 24 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara – secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 136 din 24 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara – secția I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât B..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.