ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 25 mai 2021, sub nr. x/2021, petenta A. a solicitat restituirea sumelor consemnate, reprezentând cauțiune, și înmânarea în original a recipiselor de consemnare nr. x/1 din data de 11 mai 2020 și nr. x/1 din data de 12 mai 2020, recipise ce au fost depuse în dosarul nr. x/2020, care a avut ca obiect cererea de suspendare provizorie a executării silite. I.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Slobozia Prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2021, Judecătoria Slobozia a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect restituire cauțiune, a dispus comunicarea către B.E.J.A. B. și C. a recipiselor de consemnare a cauțiunii achitate în cadrul dosarului nr. x/2020, în cuantum de 3.350 RON, în vederea acoperirii creanțelor menționate la art. 720 alin. (6) C. proc. civ., a luat act de precizarea intimatei D. S.A., în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. I.

Hotărârile pronunțate de Tribunalul Ialomița Prin decizia civilă nr. 56/R din data de 9 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Ialomița a respins, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 29 iunie 2021, pronunțate de Judecătoria Slobozia. Prin decizia civilă nr. 14/R din data de 26 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Ialomița a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de revizuenții A. și E. împotriva deciziei civile nr. 56/R din data de 9 decembrie 2021 a Tribunalului Ialomița, pronunțate în dosarul nr. x/2021, în favoarea Curții de Apel București. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 472 din data de 6 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și E. împotriva deciziei civile nr. 56 R din data de 9 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata D. S.A., ca tardivă. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 472 din data de 6 iunie 2022, pronunțate Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs revizuenta A.. I.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 august 2022, sub nr. x/2022. I.

Cererea de recurs Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurenta-revizuentă a susținut că, în speță, curtea de apel a respins în mod greșit cererea de revizuire ca tardivă, având în vedere că a declarat calea de atac în termen legal, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar. A precizat că hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 20 decembrie 2021 și a înregistrat cererea de revizuire la data de 17 ianuarie 2022, în interiorul termenului legal. Ca atare, a solicitat admiterea recursului, casare hotărârii recurate și, pe fond, să se dispună restituirea cauțiunii. I.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul E. a arătat că achiesează la recursul formulat de către revizuenta A. împotriva deciziei nr. 472 din data de 6 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Recurenta-revizuentă nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul E.. Prin notele de ședință depuse la dosar, intimata D. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, precizând că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. I.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție După efectuare procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 noiembrie 2022, în temeiul art. 471 1 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 28 februarie 2023, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Prealabil analizei susținerilor recurentei-revizuente, Înalta Curte constată că, deși partea nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., față de argumentele aduse în susținerea recursului, este posibilă o cercetare a acestora prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În esență, recurenta-revizuentă a criticat soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, afirmând că a formulat revizuirea la data de 17 ianuarie 2022, în termen legal, prin raportare la data la care hotărârea atacată i-a fost comunicată – 20 decembrie 2021. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, în speță, curtea de apel a admis excepția tardivității și a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată, în raport de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și de împrejurarea că termenul reglement de aceste dispoziții legale s-a împlinit la data de 10 ianuarie 2022, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 17 ianuarie 2022. În cauză, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 56/R din data de 9 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, recurenta-revizuentă susținând că nu s-a ținut cont de următoarele hotărâri definitive: decizia civilă nr. 496/A din data de 25 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și decizia civilă nr. 51 R dată în dosarul nr. x/2021. Art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede un termen de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri, stabilind, totodată, momentul de la care acesta începe să curgă, respectiv de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speță, ultima hotărâre la care se referă dispozițiile legale anterior evocate este reprezentată de decizia civilă nr. 56/R din data de 9 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 29 iunie 2021, pronunțate de Judecătoria Slobozia. Or, această decizie, fiind pronunțată în soluționarea unui recurs, este o hotărâre definitivă de la pronunțare, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Prin urmare, termenul de o lună pentru formularea revizuirii a început să curgă de la data pronunțării deciziei atacate (decizia civilă nr. 56/R din data de 9 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă – definitivă de la pronunțare), și anume de la data de 9 decembrie 2021. Conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună. Făcând aplicarea acestor dispoziții legale, rezultă că, în speță, termenul pentru formularea revizuirii, s-ar fi împlinit în data de 9 ianuarie 2022. Cum 9 ianuarie 2022 a fost o zi de duminică, termenul pentru formularea revizuirii s-a prelungit până în data de 10 ianuarie 2022 (luni), în temeiul art. 181 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că, în situația în care ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. Astfel, ultima zi în care recurenta-revizuentă putea formula cererea de revizuire în condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea acestui drept a fost 10 ianuarie 2022. Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii din exercitarea dreptului la revizuire, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Prin urmare, cum cererea de revizuire a fost formulată la data de 17 ianuarie 2022 (aspect necontestat în cauză), rezultă că, așa cum în mod corect a reținut și curtea de apel respingând revizuirea, ca tardivă, calea de atac a fost exercitată după împlinirea termenului reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nu poate fi primită susținerea recurentei-revizuente potrivit căreia termenul de revizuire a început să curgă de la data de 20 decembrie 2021, respectiv de la data comunicării deciziei atacate. Aceasta, întrucât dispozițiile art. 511 alin. (1) C. proc. civ. prevăd un termen de o lună pentru revizuirea întemeiată pe majoritatea motivelor prevăzute de art. 509 din cod, stabilind pentru fiecare caz în parte, data de la care începe să curgă, pentru revizuirea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. momentul de început al termenului fiind reprezentat de cel al rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care în speță, așa cum s-a arătat, este reprezentat de data pronunțării hotărârii atacate. Față de cele anterior reținute, Înalta Curte constată că, în speță, curtea de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.