ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 298/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, pe rolul Judecătoriei Oltenița, la data de 23 mai 2022, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, în numele creditoarei S.C. B. și Asociații, validarea popririi înființate prin adresa din data de 3 mai 2022, asupra terților popriți Ministerul de Finanțe și C. S.A. privind pe debitorul D..

În motivarea în fapt, petentul a arătat că, la cererea creditoarei, a deschis dosarul de executare silită nr. x/2022 în cadrul căruia, la data de 3 mai 2022, a emis adrese de înființare a popririi către terții popriți, fără ca aceștia să-și îndeplinească obligațiile rezultate din măsura popririi. Acesta este motivul pentru care a solicitat instanței de judecată să valideze popririle înființate.

În drept, a invocat dispozițiile art. 781, art. 787 și art. 790 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, C. S.A. a formulat întâmpinare, în termen procedural, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1741 din data de 13 octombrie 2022, Judecătoria Oltenița a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oltenița a reținut că, potrivit art. 790 din C. proc. civ., în cazul în care terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile, executorul judecătoresc poate investi instanța de executare în vederea validării popririi, instanța de executare fiind, potrivit art. 651 alin. (1) din același act normativ, judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul.

Întrucât, în cauza pendinte, debitorul D. are domiciliul în comuna E., sat Viile, str. x, jud. Constanța, care se situează în raza de competență a Judecătoriei Medgidia, aceasta este instanța de executare competentă să se pronunțe asupra cererii de validare a popririi.

Prin încheierea civilă nr. 1661 din data de 25 noiembrie 2022, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oltenița. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Medgidia a reținut că a fost investită cu soluționarea unei cereri privind un incident survenit pe parcursul procedurii de executare silită, astfel încât, competența de soluționare trebuie raportată la încheierea în baza căreia a fost demarată procedura execuțională.

Or, executarea silită în dosarul de executare silită nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc A. a fost încuviințată de către Judecătoria Oltenița, prin încheierea din data de 19 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, astfel încât, pentru respectarea principiului unicității instanței de executare, instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de validare a popririi este Judecătoria Oltenița.

În argumentarea soluției sale, Judecătoria Medgidia a invocat dispozițiile Deciziei nr. 20/2021 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că, după admiterea cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

În condițiile arătate, Judecătoria Medgidia a apreciat că se impune stabilirea competenței prin raportare la încheierea de încuviințare a executării silite, care a stat la baza demarării procedurii de executare silită în cursul căreia a intervenit incidentul, astfel încât Judecătoria Oltenița este competentă să soluționeze prezenta cerere.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Oltenița îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin cererea ce face obiect al acestui dosar, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, în numele creditoarei S.C. B. și Asociații, validarea popririi înființate prin adresa din data de 3 mai 2022, asupra terților popriți Ministerul de Finanțe și C. S.A., privind pe debitorul D..

Astfel, obiectul cererii deduse judecății îl constituie validarea popririi de către instanța de judecată, într-o procedură de executare silită, în care terții popriți nu s-au conformat somațiilor care le-au fost comunicate de către executorul judecătoresc.

Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) din C. proc. civ., dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) din același act normativ, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel, în considerarea textelor de lege menționate, competența de soluționare a cererii de validare a popririi aparține instanței de executare.

Înalta Curte reține că cererea de validare a popririi este o cerere formulată în cadrul unei executări silite în curs, constituie un incident în derularea procedurii de executare, adică păstrează un caracter "incidental" față de executarea silită și, ca atare, trebuie supusă acelorași reguli procedurale ca și executarea silită însăși.

În cauza pendinte, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 19 aprilie 2022 pronunțată de către Judecătoria Oltenița, domiciliul inițial al debitorului fiind în județul Călărași, iar competența instanței de executare nu a constituit obiectul vreunei dispute judiciare tranșate pe calea contestației la executare în favoarea altei instanțe.

Astfel, competența de soluționare a cauzei având ca obiect validare poprire, revine aceleiași instanțe care a încuviințat executarea silită, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial să soluționeze cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu anumite excepții expres și limitativ prevăzute de lege.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "...ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare" (par. 71).

În speță, câtă vreme nu există nicio situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând și decizia nr. 20/2021 pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Oltenița este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de validare a popririi dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Oltenița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oltenița.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.