ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 272/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în data de 27.10.2020, A. și B. au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, C., persoană ce îndeplinește funcția de Prefect și Președinte al Comisiei de Fond Funciar Vâlcea, Municipiul Rm. Vâlcea, D., persoană care îndeplinește funcția de Primar și Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Rm. Vâlcea, E., F., G., pentru a se dispune:

- anularea hotărârii nr. 77/1980 din 17.10.1991, emise de Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar - Prefectura Județului Vâlcea;

- obligarea pârâților în solidar la plata contravalorii terenului de care au fost deposedați de către pârâți, respectiv 150.000 euro;

- obligarea pârâților Prefectul Județului și Primarul Municipiului Rm. Vâlcea la plata daunelor zilnice de 10% din salariul mediu pe economie, până la intrarea în legalitate;

- obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, pentru activitatea ilicită care a generat suferința fizico-psihică a întregii familii, pentru că nu a putut beneficia timp de 29 ani de terenul proprietatea acestora.

Cererea este întemeiată în drept pe Legea nr. 554/2004, art. 2, 3 și 4 C. proc. civ., art. 1357, 1373, 1381, 1382, 1385 C. civ. în raport de art. 1, art. 6 și art. 13 din CEDO.

2.1. Prin sentința nr. 131/F-CONT din 19 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței invocată de pârâți și a fost declinată competența materială și teritorială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reținându-se incidența art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, față de obiectul cererii principale – plângere împotriva hotărârii comisiei județene.

2.2. Prin sentința nr. 2069 din data de 11.05.2022 pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, invocată de reclamanți și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanța reținând, în esență, incidența art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reclamanții au formulat mai multe capete de cerere având aceeași cauză și aflate în strânsă legătură, iar în raport cu dispozițiile art. 112 și art. 107 C. proc. civ., s-a reținut că instanța de grad mai înalt, competentă material să soluționeze pretențiile de peste 200.000 RON și teritorial, de la sediul/domiciliul pârâtului (pluralitate de pârâți), este Tribunalul Vâlcea.

2.3. Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea a pronunțat sentința civilă nr. 2095 din 15 noiembrie 2022 prin care a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată de pârâtul F. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență și a suspendat cauza până la soluționarea conflictului de competență,

În motivarea acestei hotărâri această instanță a reținut, în esență, că petitul principal al cererii de chemare în judecată vizează anularea unei hotărâri emise de comisia județeană, ce atrage incidența art. 53 din Legea nr. 18/1991 – lege specială, iar celelalte capete de cerere au caracter accesoriu.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în considerarea următoarelor argumente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat anularea hotărârii nr. 77/1980 din 17.10.1991, emise de Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar-Prefectura Județului Vâlcea; obligarea pârâților în solidar la plata contravalorii terenului de care au fost deposedați de către pârâți, respectiv 150.000 euro; obligarea pârâților Prefectul Județului și Primarul Municipiului Rm. Vâlcea la plata daunelor zilnice de 10% din salariul mediu pe economie, până la intrarea în legalitate; obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, pentru activitatea ilicită care a generat suferința fizico-psihică a întregii familii, pentru că nu au putut beneficia timp de 29 ani de terenul proprietatea acestora.

Astfel, obiectul principal al acțiunii îl constituie anularea unei hotărâri emise în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar de către o comisie județeană constituită în acest scop, conform acestui act normativ, hotărâre prin care s-a respins contestația formulată de autoarea H. referitoare la neatribuirea unei suprafețe de teren situată în zona Libertății, imobil de care a fost expropriată prin Decretul nr. 307/1988.

Față de această împrejurare, așa cum prevăd dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, în speță Judecătoria Vâlcea.

Petitele referitoare la despăgubiri sunt accesorii, întrucât depind de modul de soluționare a capătului principal, în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ., ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc. civ., operând astfel prorogarea de competență.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată și de natura actului atacat (hotărâre emisă în baza Legii speciale nr. 18/1991), împrejurarea că reclamanții au indicat ca temei juridic al cererii (și) dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu are relevanță în stabilirea competenței, întrucât potrivit art. 5 alin. (2) din acest act normativ "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară". O asemenea procedură judiciară este prevăzută de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997, modificate, atât pentru ipoteza contestării actelor de constituire/reconstituire ori a altor acte administrative emise în aplicare acestor legi de către persoanele ce sunt parte în procedură, cât și pentru ipoteza în care astfel de acte sunt contestate de terțe persoane care invocă încălcare unui drept ori interes legitim.

Prin urmare, întrucât în cauză se solicită anularea unei hotărâri emise în temeiul Legii nr. 18/1991, iar imobilul-teren în raport de care s-a derulat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate se află situat în raza teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, potrivit considerentelor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2023.