ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 839/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 28 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 2 din 27 septembrie 2017, solicitând obligarea pârâtului la plata despăgubirii la valoarea reală de piață a imobilului expropriat, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 și următ. din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 479 din 5 martie 2021, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. A luat act că intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea nu solicită cheltuieli de judecată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia nr. 3709 din 4 octombrie 2021, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., arătând că este nelegală pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A susținut astfel că prin hotărârile pronunțate în cauză s-au omis prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică care trimit la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Potrivit recurentei, nu au fost respectate aceste norme legale, în sensul că despăgubirea acordată de intimat nu cuprinde prejudiciul proprietarului ci numai valoarea imobilului expropriat.

Or, față de decizia Curții Constituționale nr. 12/2015 trebuie avut în vedere prețul de la momentul transmiterii dreptului de proprietate și trebuie luate în calcul și daunele aduse proprietarului prin măsura exproprierii.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar a solicitat, în principal, respingerea, ca inadmisibil, nul, a recursului, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

A solicitat a se observa că decizia apelului este definitivă, față de pretenția dedusă judecății, astfel încât împotriva acesteia nu se poate exercita calea de atac a recursului.

În susținerea excepției nulității recursului, intimatul a arătat că, deși este întemeiat pe pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor nu rezultă existența cazului de nelegalitate menționat, nearătându-se în concret normele de drept încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel.

În situația respingerii celor două excepții, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca legală și temeinică, a deciziei din apel.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Incidente în speță sunt și dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j)

3

, în cele privind navigația civilă și activitatea din porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite".

Or, în speță, decizia atacată a fost pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva sentinței tribunalului prin care se respinsese contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, deci în materie de expropriere.

Față de prevederile legale menționate, decizia civilă nr. 3709 din 4 octombrie 2021 a Curții de Apel Pitești, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului, iar exercitând calea extraordinară de atac, partea nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 3709 din 4 octombrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.