ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2026/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 ianuarie 2020, sub nr. x/2019, prin declinare de competență prin sentința civilă nr. 592 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Bălcești, reclamanta Parohia Fârtățești II a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Fârtățești, județul Vâlcea, prin Primar și Comisia Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, județul Vâlcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea H.G. nr. 1362 din data de 27.122001 prin care terenurile aferente celor trei cimitire, respectiv Seciu, Cuci și Cățet, au fost trecute în mod eronat în domeniul public al Primăriei comunei Fârtățești, județul Vâlcea și recunoașterea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri a Parohiei Fârtățești II, județul Vâlcea;

- obligarea Comisiei Locale pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Fârtățești, județul Vâlcea, prin Primar la întocmirea și înaintarea documentației necesare Comisiei județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate Vâlcea, județul Vâlcea în vederea emiterii titlului de proprietate;

- obligarea Comisiei județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Vâlcea la emiterea titlului de proprietate;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2020, instanța a dispus, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 C. proc. civ., introducerea în cauză a Comunei Fârtățești, în calitate de intervenient.

Prin sentința civilă nr. 59 din 8 iulie 2020, Curtea de Apel Pitești:

(i) a respins, ca nefondate, excepțiile inadmisibilității și excepția tardivității cererii, invocate de pârâtul Guvernul României;

(ii) a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Parohia Fîrtățești II, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenienta Comuna Fîrtățești, prin primar, având ca obiect anularea H.G. nr. 1362/27.12.2001 în privința cimitirelor Cătețu, Cuci și Seciu.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Parohia II Fîrtățești, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că regimul juridic al cimitirelor parohiale a fost reglementat de Decretul 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, Decretul nr. 233/1949 privind aprobarea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, cu modificările și completările ulterioare, precum și de H.G. nr. 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române.

Potrivit actelor normative menționate, incidente în cauză, din anul 1949, titularul dreptului de proprietate asupra celor 3 cimitire situate în comuna Fârtățești, județul Vâlcea a fost Parohia II Fârtățești, fostă Parohie Dejești.

În acest sens, menționează următoarele dispoziții legale:

Art. 9 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase: "Părțile componente locale ale cultelor religioase recunoscute pot avea și întreține, singure sau în asociație cu altele, cimitire pentru credincioșii lor."

Art. 59 din același act normativ prevede că bisericile și capelele militare, cu întregul lor inventar, trec în proprietatea parohiilor de același cult, în circumscripția cărora se afla.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 233/1949 pentru aprobarea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, a fost aprobat Statutul nr. 17/02/1949

Art. 168 "Totalitatea bunurilor aparținând Patriarhiei, Mitropoliilor, Episcopiilor, Protopopiatelor, Parohiilor și Mănăstirilor constituie averea bisericească."

Art. 181 - "Fiecare parohie rurală are dreptul la un cimitir pentru îngroparea morților, care este proprietatea parohiei."

Articolul 182 - "Cimitirul și locul său se administrează de organele parohiale."

Articolul 183 - "Cimitirul se supraveghează de paroh și consiliul parohial, care este dator a se îngriji de împrejmuirea lui și de ținerea lui în buna ordine."

Art. 186 - "Parohiile, protopopiatele, mănăstirile, episcopiile, mitropoliile și patriarhia sunt persoane juridice de drept public."

H.G. nr. 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române

Art. 170,,(1) Din punctul de vedere al destinației lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre și bunuri comune.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfințire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv și direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinței poate fi acordată pe un termen de până la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.

(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfințire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: lăcașurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele și veșmintele bisericești, cărțile de ritual, cimitirele etc."

Art. 176,,(1) Dobândirea, înstrăinarea, grevarea și administrarea patrimoniului bisericesc, controlul și verificarea gestionară se desfășoară în conformitate cu prevederile statutare și regulamentare în vigoare. Forma definitivă a acestor acte este cea aprobată de Permanență Consiliului Național Bisericesc, de Permanență Consiliului eparhial sau de Sinodul mitropolitan, în conformitate cu prevederile prezentului Statut."

Art. 186,,(1) Fiecare parohie și mănăstire are dreptul să dețină sau să înființeze cel puțin un cimitir pentru îngroparea credincioșilor decedați, care este proprietatea parohiei sau a mănăstirii.

(2) Cimitirele parohiale și mânăstirești, ca bunuri sacre destinate exclusiv și direct cultului, sunt insesizabile și imprescriptibile și nu pot fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate."

Art. 187,,(1) Cimitirul se administrează de către Consiliul parohial, Consiliul mănăstiresc sau protopopiat, sub controlul periodic al Centrului eparhial.(2) La parohie, cimitirul stă sub supravegherea preotului paroh, a epitropului și a Consiliul parohial, care sunt datori a se îngriji de împrejmuirea și întreținerea lui."

Mai mult, din adresa înregistrată sub nr. x din 04.12.2015 eliberată de Arhivele Naționale-Serviciul Județean Vâlcea, prin care au fost eliberate formularele inventar privind bunurile deținute de către Parohia II Fartățești, se menționează ]n mod expres cele 3 cimitire: Cuci, Seciu și Căteț au fost deținute de biserica Fartățești din anul 1949 (adresă depusă la dosarul cauzei).

Având în vedere caracterul special al legislației privind organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române raportat la dreptul comun, respectiv Legea nr. 213/1998 și ținând cont de caracterul exemplificativ și nu enumerativ al bunurilor menționate în anexa la lege, rezultă caracterul nelegal al H.G. nr. 1362/2001, privind apartenența cimitirelor din comuna Fârtășești, județul Vâlcea la domeniul public al unității administrativ-teritoriale Fârtățești.

De asemenea, este nefondată și reținerea instanței de fond potrivit căreia "reclamanta nu a făcut dovada că prin actul atacat i-au fost vătămate drepturi recunoscute de lege".

Conform art. 2 lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, prin "persoană vătămată se înțelege orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ" iar potrvit litera "o", prin "drept vătămat se înțelege orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ".

Prin includerea cimitirelor în domeniul public al comunei Fârtătesti, potrivit H.G. nr. 1362/2001, a fost lezat dreptul de proprietate al Parohiei II Fârtățești consfințit prin legislația menționată mai sus, care reglementează în mod expres regimul juridic al cimitirelor ca fiind proprietatea parohiilor comunale.

Mai mult, este de notorietate faptul că unitățile administrativ-teritoriale nu dispun de fonduri suficiente pentru administrarea cimitirelor, iar parohiile nu pot angaja cheltuitele pentru bunuri care nu mai sunt în proprietatea acestora.

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, intimatul-pârât Guvernul României a arătat că Hotărârea Guvernului nr. 1362/2001 este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare.

Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat, la acea dată, de Ministerul Administrației Publice, organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale.

La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 555/2001, în vigoare la acea dată, proiectul actului administrativ fiind contrasemnat, respectiv avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia.

Potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ-teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unităților respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a Guvernului.

Drept urmare, pozițiile din Anexa nr. 30 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Fârtățești la Hotărârea Guvernului nr. 1362/2001, au făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local al Comunei Fârtățești care, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuia atacată în fața instanțelor de contencios administrativ, conform legii contenciosului administrativ.

Deoarece această hotărâre a autorității publice locale nu a fost contestată în fața instanței de contencios administrativ, respectivul inventar al comunei a fost comunicat Ministerului Administrației Publice pentru a face obiectul unei hotărâri de Guvern, lucru concretizat prin Hotărârea Guvernului nr. 1362/2001.

De asemenea, dispozițiile art. 18-24 ale Legii nr. 213/1998, în baza cărora s-a emis actul administrativ contestat, prevăd faptul că prin hotărâre de Guvern se atestă apartenența bunurilor respective la domeniul public de interes local.

În consecință, Hotărârea Guvernului nr. 1362/2001 nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale. Efectul juridic al actului administrativ emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ-teritoriale.

În acest sens invocă și jurisprudența Curții Constituționale a României care, prin Decizia nr. 1031/14.09.20101, a reținut că Hotărârea Guvernului nr. 54/2008 (act administrativ similar cu cel contestat în prezenta speță) "nu reprezintă un act de trecere forțată a imobilelor din domeniul privat în cel public, similar unei exproprieri, ci doar confirmă regimul juridic al unor bunuri ce au fost enumerate în acte ale autorităților publice locale."

Guvernul nu are abilitatea legală de a inventaria el însuși bunurile din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și nici de a modifica într-un fel sau altul inventarele întocmite de comisia locală (sau județeană) de inventariere, astfel cum acestea au fost aprobate prin hotărâre a consiliului local ori județean. În lipsa unei astfel de hotărâri, intervenția Guvernului asupra inventarelor, în sensul adăugirii sau eliminării unor bunuri, ar reprezenta o ingerință inacceptabilă în autonomia locală, autonomie consfințită prin Constituția României, republicată, și prin Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și o depășire a atribuțiilor conferite prin Legea nr. 213/1998.

O eliminare a respectivelor poziții din Anexa nr. 30 la Hotărârea Guvernului nr. 1362/2001 s-ar fi putut realiza numai la inițiativa autorității administrației publice locale competente, în conformitate cu procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 213/1998.

Nu în ultimul rând, intimatul-pârât a arătat că, în mod legal, instanța de fond a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea parțială a Hotărârii Guvernului nr. 1362/2001 privind atestarea domeniului public al județului Vâlcea, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Vâlcea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 25 aprilie 2002, întrucât recurenta-reclamantă nu a probat în ce măsură adoptarea actului administrativ i-a vătămat vreun drept sau interes legitim, în condițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

II. Soluția instanței de recurs

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că hotărârea recurată cuprinde situația de fapt reținută din probele administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, inclusiv motivele pentru care s-au admis sau respins cererile părților. Hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura pricinii. De altfel, recurenta-reclamantă, deși a invocat acest motiv de casare, nu a arătat, în concret, care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii din considerentele hotărârii atacate. De aceea, Înalta Curte apreciază nefondat acest motiv de casare.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că H.G. nr. 1362/27.12.2001 - Anexa 30, în partea referitoare la terenurile aferente cimitirelor Seciu, Cuci, Cățetu a fost emisă în Hotărârii Consiliului Local al Comunei Fârtățești nr. 19/10.08.1999 privind aprobarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al comunei și Anexa cuprinzând acest inventar, care cuprinde la pozițiile 6,7 și 15 cimitirele Cătețu, Cuci și Seciu.

În acest fel, au fost puse în aplicare dispozițiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, în forma în vigoare la data emiterii actului, potrivi cărora "Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului București sau de primari.(2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se însușesc, după caz, de consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale. (3) Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, și se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local."

Hotărârea Consiliului Local al Comunei Fârtățești nr. 19/10.08.1999 privind aprobarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al comunei și Anexa cuprinzând acest inventar, care cuprinde la pozițiile 6,7 și 15 cimitirele Cătețu, Cuci și Seciu nu a fost desființată printr-o hotărâre judecătorească a unei instanțe de contencios administrativ, astfel încât în mod legal a fost emisă H.G. nr. 1362/27.12.2001 - Anexa 30, în partea referitoare la terenurile aferente cimitirelor Seciu, Cuci, Cățetu, care atestă apartenența acestor cimitire la domeniul public de interes local.

Numai dacă reclamanta ar fi atacat în instanță atât Hotărârea Consiliului Local al Comunei Fârtățești nr. 19/10.08.1999, cât și H.G. nr. 1362/27.12.2001 - Anexa 30, în partea referitoare la terenurile aferente cimitirelor Seciu, Cuci, Cățetu (care a fost emisă în Hotărârii Consiliului Local al Comunei Fârtățești nr. 19/10.08.1999), instanța ar fi putut examina izvorul dreptului de proprietate invocat de reclamantă (Decretul nr. 177/1948, nr. 233/1949 și H.G. nr. 53/2008), comparând titlurile invocate de părți.

H.G. nr. 1362/27.12.2001 - Anexa 30 are efectul de a confirma (atesta) apartenența celor trei cimitire la domeniul public de interes local. Guvernul României nu are competența de a modifica inventarele întocmite de comisia locală (sau județeană) de inventariere, astfel cum acestea au fost aprobate prin hotărâre a consiliului local ori județean.

De aceea, nici motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este fondat.

În temeiul textelor de lege menționate anterior, al art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Fârtățești II împotriva sentinței civile nr. 59 din 8 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2022.